Eugen Popiți

Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât?
Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric?
Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește.
Omul e un univers.
Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut...
Poezia mea?!
Ooo..., un fel de-a răspunde mirării,
un fel de-a surâde durerii,
cum, mai sus, o stea,
chiar și căzând e un fel de-a spune
infinitului pe nume...

Și-afară plouă...!