eugen pohontu

superbe esențe de viață si sclipiri de sentimente bine amestecate în magica natură,
tristihuri de mare calitate.
nu înțeleg trimiterea lor la \'coș\', cineva are ceva cu poezia de notație și nu înțeleg de ce?
toate textele sunt excelente, dar ultimul m-a impresionat în mod deosebit!
felicitări!

Mariuse, ce făcuși frate, nu mai găsesc nici un text de-al tău, este o impietate, un atentat la cuvânt...
\'nu mor caii când vor câinii\' spunea un mare \'glas\' al culturii românești, de ce ai cedat, de ce, de ce, de ce ?????
tu aveai ceva de spus, și talentul necesar de-a o face, măsura luată mi se pare extremă, te-am simțit mai poderat, soluția aleasă este profund colerică și cred eu, făcând deservicii spiritului liric de pe acest site...
îmi pare nespus de rău, te caut prin alte \'breșe\' literare...
cu mare durere,
eugen

- primele două texte nu respectă canonul 5-7-5
- folosoți figuri de stil, neacceptate de haiku
- simbolurile sunt puerile, n-au mesaj intrinsec
- dacă le ziceați - tristih - OK, mergea, dar mesaj \'subțire\'

ultimul text ar avea ceva din \'sensul\' haiku, dar, \'banca putrezită\' strică \'melodia\'(nu cred că pisica ar dormi pe așa ceva :)
ceva în genul(păstrând ideea dvs.)- nefiind totuși haiku:
vise de vară
pe banca ruptă iarna
doarme pisica
cu prietenie,
eugen

stimabile, ultimul vers(?) conchide cam tot ce-ai vrut să spui în text, doar schimbă \'fumam\' cu \'scriam\'...
...restul, fum

fiindu-mi iarăși șturlubaticul neuron (deja stors de zamă dupe cetirea textelor dvs anterioare), la cetirea textului de mai sus, îmbârligat iremediabil(dar potențat, cum bine ai spus), iată ce-a mai scos din \'frumușață\' de text:

\'când spui tot timpul “da” sau esti snob sau te anuleazi pe tine, când originalitatea tinde către “0”, defect al oamenilor fără principii, astfel marea lege a lumii nu este scrisă în niciun act, este legea relațiilor și corelațiilor dintre oameni și fenomene, omul se deosebește de animal prin ceea ce este și de alt om prin ceea ce nu este, comparativ cu celălalt, de aici, contrariile și antinomiile de gândiri și comportament fac posibile progresul și evoluția societății ca o perfecționare la infinit a finității noastre existențiale, desăvârșirea se împarte la infinit calităților recreate cu gândul de a atinge plenitudinea ; este întrebarea beatitudinii pusă perfectului și răspunsul fericirii dat imperfectului (din om), sau iertarea unui dușman are similitudini cu iertarea contradicțiilor din tine prin acceptarea rolului ostil jucat de acesta în existența ta și prin transfigurarea impulsurilor funeste într-o rugăciune mută la altarul iertării, iată, frica este o tinerețe a ipohondriilor inexplicabile, iar panica o bulimie a acestora, celui care are temeri își creează probleme acolo unde acestea nu există, își bombardează existența cu obsesive idei negative și impune vieții o intensitate a trăirilor alimentate de morbiditate, ca și omul total, ca un arc întins la maxim, își slobozește săgeata calităților în infinitul ascuns în cerul defectelor, se poate crede că inspirația poate fi vocea șoptindu-ți printre interstițiile secundelor într-o canonadă de sensuri ce te epuizează într-o mulțumire sufletească care cere prin ridicarea barierelor spirituale și dă nemulțumiri prin căutarea ființei interioare împărțite printre gânduri, euri și spaime intrinseci structurii ontologice ; sau poate fi liniștea cu nervii încordați într-un întuneric abisal care strigă prin tăceri imense neputința de a te smulge din cotidian și de a te transfigura în esența superioară a materiei esoterice.\'

cer scuze pentru impietate, sper că n-am \'stricat\' prea mult, da\' atât a putut scofâlcitul de neuron să producă...un poem în proză(cred!?)
mi-a plăcut atât de mult încât nu m-am putut abține, să mă iertați, dacă am \'călcat în străchini\', spuneți \'verde\' și nu mai fac!!!
cu mare considerație,
eugen

mă bucur că cineva a avut \'un semn de respect\' pentru o(niște) poezie de excepție în opinia mea...
forța poemului rezidă, cred, din \'liniștea\' lui, nimic nu pare în plus sau minus, nici chiar sintagme ce ar putea fi definite clișeistice, metaforele se găsesc exact la locul lor, nu \'sperie\' prin elocvență, dar nici nu se pierd prin diluție...
aș încadra poeziile Ecaterinei în cadrul \'texte filosofice\', n-aș greși prea mult:
\'nu știu unde se termină durerea și unde începe suferința
astă noapte amărîtă nu mai vrea să apună
pe haina mea obosită nu simt amprentele oamenilor\'
...
\'azi răsăritul de lună este de fapt apus
luna este un far aprins deasupra acoperișului
suntem prieteni fericiți înghesuiți într-o matrioșcă
și nu e nevoie de cuvinte lungi
doar de sinceritate
așa cum e apa limpede de fîntîna din care sorbim\'
(mă rog, răsăritul de lună, chiar este apus - de soare - dar \'dă\' bine aici în context)...și putem continua cu exemple
o poezie, \'sistem închis\', un arc perfect racordat și acordat la imuabilul sentiment al dragostei, felicitări!
cu prietenie,
eugen

Nicolae, am spus că tristihul tău chiar se apropie \'periculos\' de un haiku, singura chestie care pare ieșită din canoane (o părere, fără pretenții de expert) este ultimul vers care închide perfect textul de altfel, dar are o puternică tentă de metaforă - nu pot fi umbre pe lumini - pot fi \'lumini si umbre\', ca să folosim un clișeu cinematografic, ideea este foarte generoasă și în spirit haiku, dar...
construcția unui haiku tre\' să fie neutră lingvistic(mă refer la figuri de stil), dar cu mare încărcătură ideatică, în cuvinte cât mai simple, dar cu simbolistică extremă prin alăturare
părei ale unui împătimit de gen, dar departe de-ai surprinde toate subtilitățile, se spune că doar un nipon poate scrie haiku, nu sunt de acord, am citit \'producții\' românești de exceptie, sunt și pe acest site, caută-le!
cu drag

Teo, atât de bine mă simt când poposești pe pagina mea, parcă mă simt mai în siguranță când un poet de talia ta găsește câteceva bun scris de mine
această postare a fost un test - vezi și variațiunile pe o temă, de aceea părerile voastre, ale cititorilor, contează mult pentru mine
mulțumesc mult!

Alberto, onorat de prezența ta și de faptul că am scăpat de apelativul \'drag\' ție - bălării - cu toate că le folosesc in miniaturi :)(evident glumesc!)
da, ai dreptate, \'lacrimi de rouă\' este un clișeu, dar ăsta a și fost scopul experimentării - să simt pulsul cititorului
chestia cu puful și păpădia, mă rog, are tentă clișeistică, dar, in principiu dă bine in formule de tip haiku - mă mai gândesc
cu siguranță mi-ai fost de ajutor, am să cosesc \'bălăriile\' poate rămâne ceva bun :)
eu îți citesc de mult poeziile(și commurile), dar sunt în alt registru decât simt eu și de aceea m-am ferit de comentarii...
îți mulțumesc mult!

Marius, ca de obicei ești un Domn și sunt onorat de prezenta ta, oricând, ...nu sunt haiku in literă și sens, doar \'in spirit\', de aceea n-am folosit manifest titulatura, conștient fiind, dar, chiar și așa, ... \'atelier\' mă chiamă :D
poate ai observat, am folosit (și) un gen de experiment în termeni ludici...
Provocarea asta are și un amuzament special (ca și epigrama), cum \'simțul\' estetic al vreunui editor are a face cu \'speța\', intră, dacă nu, ...nu! - explicații, poimarți...
Sigur, sunt și realizări de excepție in domeniu, atunci nu riscă(cerberii) o \'rebutare\', dar și \'șovăieli\' considerate OK?!
Marius, încă o dată, nu abandonez chiar așa ușor și-ți mulțumesc pentru sprijin!
cu mare prietenie, important este că sunt oameni care apreciază...

Nicolae, eu \'te pândesc\' de mult, am \'tăcut\' pentru că am considerat că așa trebuia, dar textul ăsta, cred eu, trebuia \'muncit\' mai mult, poate pentru că mi-a plăcut atât de mult!(?)

copiii și păsările,
oriunde
vorbesc aceiași limbă,
și tu... poți
omule

iartă-mi impietatea, dar, am simțit profund mesajul tău,... l-am \'asezonat\' altfel
cu mare considerație,
eugen

jună Adelină, cum adică: \'Înger cu o aripã prãbușit, a murit…\', prăbușit întro aripă...:D, normal, \'s-a dus\'... sensul?!
privirea mută, mă rog, poate fi licență \'poetică\', dar apoi, \'privindu-te\', aia mută, e chiar culmea...
final apoteotic: \'în crepuscul renăscută\', de ce în crepuscul și nu din spuma mării... afrodita mia :)
cu drag, multă lectură, multă...

văleu, văleu, văleleu... cât\'amar de romantism, de mult n-am mai amirosit pe siteul ăsta și mai ales de la un \'mascul\' :) să nu crezi că nu-mi place, departe de mine, dar e \'abundent\', te \'sugrumă\', nu alta..., nu rău scrisă!!!
Cred că toată cohorta de romantico-sentimentalo-lirico-onirici sunt geloși pe un astfel de poem, chiar nu glumesc, revin, rar am mai citit atât de aglomerate \'romantisme\' per cuvânt \'pătrat\'!
metafore de metafore, peste metafore, iubire \'la greu\' ascunsă printre ele, domnule, spune-ne și nouă, cum de mai poți?
cu prietenie...este poezie???

mulțumesc Ștefan, da, ai dreptate, sunt posibile varii \'formule\' de cuvânt, dar, am încercat să experimentez două variante, nemodificând fondul, să aflu cum se recepționează \'miniaturile in STIL haiku - nota bene\' pe siteul pe care-l \'bătătorim\'...
mă onorează prezenta ta, mai ales că mi-am dorit-o, dat fiind prestația poetică pe care am remarcat-o mult înainte de orice comentariu, și-mi pare rău că mă găsești la \'răi-atelier\' :D, nu-i bai... promit să mă stăduiesc...
până la coadă, dacă textele propuse pot \'suscita\' oarece reacții, înseamnă ca nu sunt chiar degeaba!
din nou, onorat Ștefane,
eugen

în primul rând, și titlul trebuie cu diacritice... (atenție și la acuratețea ortografică a textului - neglijențe)
- săruturile sunt dulci - vorbele, pot fi, ...tandre :D
sigur, ai încercat ceva la \'personale\', dar, ele sunt publice, deci tre\' să aibă oarece valoare \'publică\'
eu am sesizat candoarea din scrisorica ta, dar, sorry, e atât de plină de platitudini încât piede contactul cu cititorul, plictisește, aceste gânduri le spui sub plapumă, ție-și...sau ei(?!)
un text literar se vrea altceva, un \'emițător\' emoțional universal(dacă se poate)
mai încearcă, cu prietenie,

cu regret tre\' să zic, n-am prea înțeles nici eu \'discursul\' Cristinei, aproape că mă asociez lui \'radicalul\' Alberto (sau m-am asociat?), dar are clar dreptate, de ce atâta ură pentru un spațiu geopolitic, pe care, așa cum s-a putut, l-am gestionat destul de bine (evident, cu rezervele de rigoare), dar cu siguranță încercând să păstrăm \'ființa națională\', așa mămăligoasă au ba, și nu numai prin oameni politici sau de arme, ci în primul rând prin cultură...
spune-mi ce nație crezi c-ar fi rezistat, cutural-lingvistic, înconjurată eminamente de culturi slave(puternice) și ungro-finice???
uite că noi totuși avem rădăcini bine înfipte in latinism și, cred eu, cu rafinament preluate influențele slavone și de aiurea...
alo!!! editori, asta-i \'haleală\'???
scriitura matale, folosind stilul albertian, este o mare \'bălărie\' fără cap și coadă, mă simt jignit de ea!
fără a putea fi amical,
eugen

este o onoare că-mi vizitați pagina, sper să mă mai \'gustați și când nu sunt la \'atelier\', evident mă bucur că ați găsit totuși ceva cât de cât \'digerabil\', chiar dacă este \'din vârful limbii\' - mi-a plăcut sintagma!
vă mulțumesc pentru trecere!

Teo, Teo, nu te lași, mă deprimi de tot!
ce pot spune, superbă poezie, în registrul tău, cum ne-ai obișnuit, dar atâta durere, eu o numesc \'melancolie oarbă\'...
\'îmi întindeam răsuflarea
înspre cer ca să văd înăuntru
și pe Dumnezeu cum numără chipuri
numai pentru că a-l privi mi se
dezlipeau pantofii de tălpi
și plângeam în fața oglinzii
pierdut printre iluzii\'
...da, strofa asta este chiar \'text filosofic\' !
cu o mare plăcere a lecturii, al tău,
eugen

cred că dacă ai schimba în plural primul vers, s-ar acorda excelent cu ultimul:
prin lanuri de grâu
firele de neghină –
umbre pe lumini - altfel, da, se apropie foarte mult de un haiku
mi-a plăcut mult, felicitări
eugen

superbă poezie de dragoste, o compozitie metaforică fin alcătuită, simbolul oniric ascuns printre sensuri, insinuată tentă filosofică
\'a mirare plutea peste nisipuri
un cântec de dincolo de păduri.\' - excelente versuri care închid cu delicatețe un poem de excepție
felicitări,
eugen

recunosc, Teo Dume m-a adus pe pagina ta, am o sumedenie de sentimente...,
m-am dus mai \'adânc\', nu numai la acest text, dar, despre el:
\'lumină morganatică\', gheare sub tâmple, bătrinețea lui virgină(sic), ...\'nu mai\' obsesiv, multe \'prețiozități\'...
câte ceva de schimbat... zic eu...
ultimul vers, excelent, dar aș fi schimbat \'cealaltă\' cu \'cea\' și \'n-o să mai plimb...\' cu \'eu n-o să-mi plimb drumuri(le) prin stele\', cu drag, asta simt...
excelent poem, frumoase metafore, să ne mai răsfeți!
mă mir că Teo comentează ca poem un \'poem în proză\', la bună venire...
cu prietenie,
eugen