Poezie
adâncirea în trup
1 min lectură·
Mediu
nu-mi mai simt numele liturgic,
devin profan precum sunetul lui,
ca un fel de pământ ars de chipul tău
întors prin ochii de furtună.
m-am desprins și-am plecat
de-o mie și-o mie de ori
pe crupa calului rătăcitor prin stepă,
câine flămând vrăjit de-o cadână.
după un timp îl voi simți din nou,
aspru ca un plânset de loc curat,
iar numele-mi precum un plămân ftizic
se va fi întors ca șarpele de casă.
murim cu palmele prizoniere
ale unui chip de pasăre.
002.742
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eugen pohontu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
eugen pohontu. “adâncirea în trup.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14106713/adancirea-in-trupComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.