Poezie
câine bătrân alergând
1 min lectură·
Mediu
când adevărul este aruncat peste ultimul cuvânt,
ne-ascundem în glasul umbrei.
mintea mi-e grădina înflorită
a celor ce locuiesc astăzi,
în palmele mele,
uneori cuibăresc acolo domnișoare
cu pantofi albi...
bătrânii nu vorbesc decât cu singurul ochi închis,
când adorm, adorm prea-ndelungat,
mor ca vulturii bolnavi de mers.
tu nu poți să mă mai naști din propria-mi carne
când profeții mi se plimbă prin sânge,
deci ne-adumbrim cu umilința zeilor,
și ne vom curăța precum mările de valuri,
și murim-vom când Dumnezeu îți va fi irosit gesturile,
iar morții se vor scălda în apa ce-o vărsăm,
spre mântuirea voastră.
002.827
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eugen pohontu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
eugen pohontu. “câine bătrân alergând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14098437/caine-batran-alergandComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.