Poezie
autoportret suprarealist fără veșminte
1 min lectură·
Mediu
casa asta a adunat toate acareturile hârbuite
țoalele terne nu-i mai astupă fereastra
i se văd doar coastele și-o urmă de cord
sângele se scurge putrid prin firide
mâinile abia se mai țin de camera mucegăită
doar capul se sprijină precar pe coama coșului
și-un firav fuior de fum încețoșează ochii
scaunele sunt așezate pe mesele de frunze
fără picioare, doar tălpile de stâncă plată
nimeni nu mai locuiește acolo
dorințele s-au risipit prin trupul descărnat
dulapul cu mătănii abia se mai ține
demonii au părăsit-o de plictiseală
și Dumnezeu a uitat că există
001.609
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eugen pohontu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
eugen pohontu. “autoportret suprarealist fără veșminte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14061109/autoportret-suprarealist-fara-vesminteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.