Poezie
m-am regăsit după faldurile conștiinței (și recunosc, totul)
1 min lectură·
Mediu
inconștient
nici n-am căutat cu tot dinadinsul
spusesem doar că te iubesc atât de mult
încât aș putea să te ucid pentru că tu n-ai putea,
iubirea fiind de-un verde crud, eu iubesc dincolo de ea
răstălmăcirile n-ar fi decât un trotuar nemăturat
dând cu piciorul la resturi din noi azvârlite aiurea
ți-aduci aminte când alergam prin miriștea iluziilor
ne iubeam în verdele ei, gândeam culorile
simțeam totul, până la regăsire, până acolo...
n-am putut să-mi reprim dorința de-a te ucide
trăirile erau dincolo de real, de noi
ți-aduci aminte mirosul sevelor pure
ne iubeam în mireasma lor, gândeam sunete
ne refugiam în identități imaginare, pregătite
conștient
am căutat cu tot dinadinsul
în întunericul adâncit de certitudinile false și
ți-am furat, cerșind, o geană de iubire
aceea și dincolo de ea
și n-am putut
nici eu
001.636
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eugen pohontu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
eugen pohontu. “m-am regăsit după faldurile conștiinței (și recunosc, totul).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14051180/m-am-regasit-dupa-faldurile-constiintei-si-recunosc-totulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.