Poezie
poem cu mustăți acoladă
1 min lectură·
Mediu
m-am trezit într-o cameră plină de nori
mobila era prelinsă până pe stradă
pereți nu erau, doar șoapte în alb și în negru
culorile în schimb se subțiau prin vitraliul ferestrei
iar timpul se lichefiase în orologiul din turn
noi rămănând cu metaforele nopții
obosind aerul din odaie trecut prin temeri și vis
cai cu piciore păianjen ințepau nisipul sticlos
femei, saltimbanci, laolaltă desenau absurdul
chipurile se desfăceau fluide închipuind stări
curgeau cu grija de-a nu-ți uda pașii răsfrânți
cuvintele nu pot acoperi căderile, materia
clepsidrele cern haos dezmembrând taine
suprarealul ca reverie până la limita delirului
doar Gala, iubire cenzurată de ficțiune
momentul critic al geniului
022.183
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eugen pohontu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
eugen pohontu. “poem cu mustăți acoladă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14022366/poem-cu-mustati-acoladaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPCarmen Tanase/ in primul rand multumesc pentru trecere si pentru observatiile/aprecierile, daca mai gasesti timp te astept cu mare placere, am citit si eu din poemele tale, am sa ma aplec mai indeaproape sa-ti spun si parerea mea...
cu stima
cu stima
0
nu-mi place:"pereți nu erau.... se subțiau prin vitraliul ferestrei, imi scapa ceva sau nu se leaga.....(poate nu vad eu) dv. stiti mai bine
imi place: "noi rămănând cu metaforele nopții
obosind aerul din odaie trecut prin temeri și vis....cuvintele nu pot acoperi căderile, materia
clepsidrele cern haos"
cand am timp, mai trec.