Când în fiecare seară
Gândul către tine-mi zboară,
Mă întreb mereu ceva:
\"Oare asta-i dragostea?\"
Când răspunsul este „Da”,
Se deschide-n fața mea
Sala unui cinema
Cu un singur loc în
Chiar în iubirea cea mai pură
Există și un strop de ură,
Deci în paharul meu cu vin
Îmi pui mereu puțin venin.
Nu poți afla ce e plăcerea
Dacă nu simți întâi durerea,
Nu poți învinge o
De multe ori în viața ta
Te vei îndrăgosti
Și vei zâmbi sau vei ofta
Când îți vei aminti.
Dar Valul nu îl poți uita
Chiar de vei încerca,
Deși pe mal ai viața ta
Ești Far la marea mea.
Mă
Mi-ai promis cândva un zâmbet...
Dar l-ai dat altui bărbat,
Iar acum te-am scos din suflet
Și desigur...te-am iertat.
P.S.
Þi-am lăsat mărgăritare
Risipite peste nori,
Dar pe fața către
Ne-am întâlnit la dans aseară
Doar tu și eu pe o vioară;
Dansam pe corzi dezacordate
Trecute ritmuri...demodate.
Eliberați prin piruete
De gânduri sumbre și regrete,
Ne-am reîntors în timp,
Ieri m-am întâlnit cu doamna,
Doamna cu alaiul său;
Eu eram la braț cu toamna,
Toamna sufletului meu.
..........................
Ai zâmbit cu nepăsare
Sau așa te-ai prefăcut
Când ți-am dat în
Sunt un ateu obișnuit
Nu cred în zei sau chip cioplit,
Nu cred decât într-o iubire
Deși e azi o amintire...
Sunt doar un val la marea ta
Sunt poate însăși apa ta,
Dar totuși sunt
Soarele la asfințit
E mereu profund uimit,
Multe rele vede-n lume
Multe știe dar nu spune…
Grozăvii, nenorociri,
Sânge, lacrimi sau iubiri,
Poate chiar extratereștrii
Deghizați în zmei
stăm sub semnul primăverii
al renașterii plăcerii
semnul verde de la soare
pentru rodul dintr-o floare
suntem cântec sau tristețe
răstigniți pe frumusețe
cântec-strigăt de speranță
sau
Ieri am dezbrăcat păpușa
Dezvelindu-i trupul verde,
I-am dat jos chiar și mănușa
Să văd tot...ce nu se vede.
Când am dezbrăcat păpusa,
(deschizându-i chiar și ușa...)
Am văzut ce nu se vede:
Azi la târgul de iubire
vreau să-mi vând o amintire...
ofer ceva iluzoriu
și cu prețul derizoriu.
........................
Floarea florii înflorită,
în trecut neprețuită...
prea iubita mea
Și tu și eu am fost un val
Dar fiecare la alt mal
Și fiecare-n altă mare
Iar mâine poate sub alt soare.
Am vrut să vin la marea ta
Să fim un singur val în ea
Și am plecat atunci în zbor
Apă
Am înțeles…
Dar este prea târziu!
Tu mi-ai ales…
Surghiunul în pustiu.
Ce voi iubi,
Sau cât voi mai trăi?
Chiar vrei să știi?
Atunci...te-aștept să vii!
p.s.
Când covorul fermecat
Are
Ieri când m-ai sacrificat
Pe altarul tău ciudat,
(Eu credeam că e un pat)
Cu pumnalul din privire
Ai lovit o...amintire.
P.S.
Sunt o jertfă oarecare,
Nu am pozele prin ziare,
Nu sunt nici
Pe hectarul meu de stele
Într-o margine de cer,
Cultiv versurile mele
Ca un simplu fermier.
P.S.
Vino într-o galaxie,
(când ești tristă sau rănită)
Să-ți citesc o poezie,
De pe piatră –
Încet, încet, se stinge cerul
Și stelele își pierd misterul,
Îți voi lăsa pe mal inelul
Iar dacă pleci pe pod...drapelul.
Tot ce n-a fost nu va mai fi
Și tot ce-a fost se va jertfi
În ziua
Ne-am întâlnit din întâmplare
Când mă plimbam pe cer,
Pe cerul oglindit în mare
Aproape de castel.
M-am speriat că te rugai
Urcată pe un turn,
Era-i în cer dar nu știai
Și am venit să-ți
Cel mai mult îmi place vântul
Părul când ți-l mângâie,
Cel mai mult mă doare gândul
Visul când și-l tânguie.
Cel mai mult îmi place marea
Când o văd în ochii tăi,
Cel mai mult urăsc
Am organizat o ambuscadă sub sânul tău stâng, dar ticăitul inimii tale m-a adormit, iar tu ai respirat ușor... ca să nu mă trezești. Acum e rândul tău să organizezi o ambuscadă.
(Eu, învingătorul
În copacul meu din suflet timpul smulge frunzele
Și-mi omoară rând pe rând zilele și muzele.
Pe o creangă fără frunze stă un gând mai supărat
Ce îmi strigă revoltat: „ai cules ce-ai
Pe firul timpului pierdut
Întorc prezentul spre trecut,
Te regăsesc, te părăsesc,
Apoi revin - copilăresc,
Puțin absurd, puțin grotesc,
Să-i spun fantomei: te iubesc!
P.S.
Am vrut atunci
Pe ogorul de cuvinte,
Printre virgule și puncte,
Ajutându-mă de rime
Sădesc versuri pentru tine.
De pe cer îmi iau lumina
Să îmi decorez grădina
Și rog ploile albastre
Să coboare dintre
Te zbați în viață inutil,
Nu poți scăpa din colivie,
Bravezi cântând, tril după tril,
Dar nu poți fi o ciocârlie.
O ciocârlie-n zori de zi,
Își urcă trilul printre stele,
Iar oamenii, în
În dragoste - ca și în dans,
Contează ritmul de balans;
Un pas în plus – un pas greșit,
Se rupe ritmul – s-a sfârșit!
P.S.
Tu nu renunți – încerci din nou
(chiar și când muzica-i …ecou)
Două
EF