Când ai fost ieri la fereastră
Am făcut o reverență,
Dar te-ai răsucit în glastră
Arătând...indiferență.
Stiu că vrei să-mi spui: Adio!
Insă voi veni diseară
Să îti cant: O Sole
Dacă mâine vine toamna
Să ne bată pe la porți,
Vei vedea că este doamna
Fără cearcăne la ochi.
Delicată, puțin tristă,
Elegantă ca parfum,
Dar cu viața irosită
Prin rețete cu magiun.
Tu
Trec zilele grăbite
Să intre în morminte,
Parcă sunt mituite
Cu sfinte jurăminte,
Să-și lase părăsite
Și vise ne-mplinite
Și gânduri nerostite...
Această nerăbdare
O simt ca o
Am colindat prea mult... prin tine
Si obosit mă reîntorc -
Să-și tragă sufletul, în mine:
Un călător fără noroc.
Am colindat prin mări albastre,
Prin munti înalti si văi adânci
Mâine, în piața mare,
Va fi licitație,
Am să vând femei ușoare
Pentru…echitație.
Pot și doamnele să vină,
Însă se vor licita
Doar femei cu pielea fină
Și cu ochi de peruzea.
Lume, lume,
Îți promit iubire, n-am să uit vreodată
Ochii tăi albaștrii, mâna delicată,
Ochii și privirea de odinioară
Când strângeai sub gene roua dintr-o seară,
Ochii tăi șăgalnici care deseori
Mai
Aștept să vină trenul
În gara fără șine
Și pregătesc peronul
Gândindu-mă la tine.
Aștept să vii în gara mea
Să-mi fii apoi regină
Să uiți că trenul va pleca
Și nu o să mai vină.
Ieri, un mare orator,
Povestea cu mult umor
Ce făcea în dormitor
Și cum a-nvățat din DEX
Ce înseamnă să faci sex.
P.S.
Dar, același orator,
Astăzi, ca un senior,
Le explică tuturor
Chiar
Iarăși ai dansat în tocuri
Pe o inimă slăbită
Iar îmi faci electroșocuri
Doar ca să te simți iubită.
........................................
Nu-nțeleg de fapt ce vrei,
Tu ne vrei chiar pe
Am. început ieri să rescriu
Altfel abecedarul,
Pictând atent cu cenușiu,
Pe litere, amarul.
Dar azi, la litera „iubesc”,
S-a terminat culoarea
Și sunt forțat să îmi opresc
Definitiv
Hai, zâmbește-mi cum știi tu
Și arată-mi sufletul,
Hai, jucați-vă în mine
Tu și valul care vine,
Lasă-ți părul despletit
Să alerge ne-mblânzit,
Lasă-ți trupul să danseze
Pe înaltele
Am construit o lume în care ești a mea,
Nu poți să o renegi spunând că nu-i a ta,
Nu poți să te prefaci că eu nu mai exist,
Atunci chiar universul ar deveni prea trist.
P.S.
Aștept ca să
Îmi așez pe gând o floare
Încercând să ți-o trimit
Și doresc să-mi cer iertare
Pentru visul irosit...
Știu că tu veneai pe seară
Așezându-te pe mal,
Așteptând ca să apară
Poezia – pe un
Am trimis aseară vântul
Să cutreiere pământul
Și s-aducă sus pe munte
Flori ce pot să te încânte,
Să-ți alunge de pe față
Lacrima cu flori de gheață,
Să poți iarăși să zâmbești
Deși nu mă mai
Astăzi ne conduc hormonii,
(arme chimice subtile)
Ce transformă neuronii
În armate puerile.
Cei mai tari sunt feromonii,
(au abilități carnale)
Care își trimit spionii
Cu oferte sexuale.
Simt că mâine va fi ziua
Când, într-un banal răzor,
Își va îngropa iubirea
Ultimul născut-fior.
Poate mâine va fi soare
Iar pe cer un norișor…
Cel ce te plimba la mare
Pe deasupra
Ce să fac, iubita mea?...
Nu mai pot să-ți dau o stea
Să te joci când vrei cu ea,
Nu mai pot opri pământul
Să te joci cât vrei cu vântul,
Nu mai pot să-ți dau nici luna…
Pot să-ți fac doar semn
Copilul din mine a început să sufere de claustrofobie
Ridicat pe vârfuri o privea prin ochii mei
Apoi spațiul din suflet a devenit prea mic
A plecat ca un albatros
Vântul a devenit camaradul
Îngerașii reformați
Stau la o șuetă...
Și discută agitați
Despre o...brunetă!
O acuză foarte dur:
Că își minte domnul...
Dau exemple de sperjur
Ca-n Decameronul!
P.S.
Ce să-ți fac
EF