Eugen Constantinescu

Draga Laurentiu,
Am crezut ca o sa ti se para incorecta formularea \"Mercedes Benz-uri\" in loc de Mercedes-uri Benz...caci recunosc ca am aplicat pluralul la \"benz\" dintr-un scop - se pare- numai de mine stiut -in ceea ce te priveste!
Ma rog...era un cantec de-al lui Janice:
\"Oh Lord, won\'t you give me a Mercedez Benz...\"
Eu am cerut mai multe !
Cat despre restul comentariului precum si corectia sugerata de tine din subtitlul \"personalului meu\" raman la parerea ca nu merita sa pierzi timpul aiurea citind tot felul de texte fara cap si coada...
\"Coect\" Ghiocel?
Cu \"ACCEASI\" consideratiune, al tau (in acest comentariu, desigur!),
Eugen Constantinescu

Marile plecari sunt cele care decid ulterior marile calatorii, in optzeci de zile sau nu, fiecare va trevui sa faca ocolul vietii sale...
Iar dimineata, cand zorii somnorosi au iz de iasomie si a bocanci de munte cremuiti bine de tot si a peron de tren, a studentie, a forfota de peron, ei bine, in dimineata marilor plecari trebuie sa auzi ceasul...

Muzica, creanga de aur, omul, steaua, samanta, eu...iata cuvintele tale \"italice\", insiruite pe ata !
De unde ai scos oglinda aceasta Oriana?
.......................................

Am vibrat si eu odata cu fina atingere a strunelor pe plaja iubirii...
Esti sensibila si ai zvacnet in penel, se simte pasiunea trairilor de atunci.
Nostalgia este ca un martor-axa nascandu-se din marea provocatoare inaltandu-se catre ceata care ti-a manjit iubitul.
Cat despre voalul rosu din desert mi se pare o imagine...
Dar mai bine sa las stelele sa vorbeasca !

Multumesc tuturor pentru comentarii!
Intr-adevar Eugen, mi se intampla si mie sa simt nostalgia unor vremuri netraite altfel decat in imaginatia mea...
Dar , ma intreb cu ghidusie:
- Cine ne poate opri sa calatorim asa cum vrem noi?!?
Mai ales acum in prag de primavara cand martisoarele si-au inceput deja calatoria spre bluzele pline de freamatul infiorat al asteptarii...
Toate bune!

Multumesc pentru promptitudine si scuzati-mi ignoranta dar de acum o sa rezolv problema singur dupa sfaturile voastre...
Si totusi as fi vrut sa fie putin mai marita poza dar nu am timp acum , o sa vad eu ce pot face...
Toate bune.

Rugaminte catre un cenzor cu putere...
Imi poate transfera cineva imaginea din biografie (\"o sepie\" cu Calea Victoriei) pe aceiasi pagina cu poezia?!?
Poate imi spune si mie cum a facut in caz ca reuseste, m-ar interesa pentru viitor.
Multumesc anticipat...

\"Te-am auzit.
Acum... arata-mi palma !
Asaaa...
Ai curajul sa privesti?!
Daca da, ai sa stii ca piatra s-a transformat deja in ghioc...
Ma crezi acum ?
Ar fi momentul caci lumina nu cunoaste odihna.\"

Touche !
Nu stiu exact incotro se indreapta emotia dar...touche!
Corzile au fost ciupite, acordul deja este sunet, muzica deja accelereaza bataile inimii, iar treptele nemuririi sunt din piatra... filozofala, daca vrei Silvia.
Inca o pagina din \"cartea lui Nexus\"!

Multumesc Eugen...
Ai dreptate, mai trebuie lucrat la forma...
Ar trebui sa fie cel putin fascinant sa patrunzi in mintea Ei, nu-i asa!?

Trandafirașule tristă poemă...
Ai grijă de tine!
Despre mine...încă mai cred în visul meu și stau pe baricade cu sabia scoasă din teacă.
nucu70@yahoo.com
Mai vorbim!
Baftă!

Sfere ideatice într-o alergare grafitică...
Mulțumesc pentru comentariu Andreea...

O_piatră dacă încerci, o_piatră doar și...Ein_stein va zâmbi negreșit!
Relativicește vorbind, desigur...

S-a făcut!!!
Acuș dau fuga să cumpăr niște ...cozi de cireșe!!!

Vanitatea-păcatul preferat al Necuratului- mănâncă la masă cu fiecare din noi în fiece zi sau noapte din spațiul vieții noastre.
Ultima viață a pisicii îmi spune că cineva- în ultima vreme cel puțin- a făcut risipă (desigur fortuit!) de vieți, la fel ca și într-un joc pe calculator când elimini inamicul dar îți pierzi ceva vieți din setările inițiale...
Veștile bune ar fi că noi, cei cu mansardele parietotempoalofrontalooccipitale, avem mai multe vieti ca in orice joc virtual, iar butonul de reset-general sau parțial-este in mansarda sus amintită!
Avem mare noroc, desigur, dar acest privilegiu se acordă de multe ori \"pe sprânceană\", așa că ceea ce trebuie cu adevărat să ne dea de gândit nu este numărul vieților rămase ci doar întrebarea:
- Ce au sprâncenele mele în plus față de altele?
Răspunsul este unic: Avem treabă!
Introspecția ta Nexus este profundă, ai călătorit cu sonde adânc, adânc de tot în universul mansardei, ai tăiat cu sinceritate în \"carne vie\", fără menajamente, iar concluzia la care ai ajuns, diagnosticul adică, falsa importanță a orologiului vis-a-vis de eterul dintre boabele căzătoare de nisip, ar trebui să ne dea de gândit la toți...
Motiv pentru care în plină posibilă eclipsă totală de viață, trag semnalul de alarmă, mă simt cumva Domnul Goe pe culoarul vagonului, cu biletele de la pălărie pe aripile vântului, pe creasta Valului ideatic deja, dar nu este nici o problemă- oricum știu : Trebuie să ne acordăm răgazul de a medita la tema abordată de tine!

Felicitari pentru cronica Vamesule!
Si eu sunt fan Andries asa ca apreciez ca atare scriitura ta.
Sunt sigur ca are muzica de calitate pe acest \"Blues Expert\" CD!
Ca de obicei, de altfel...

Zâmbesc la gândul că parcă, parcă, undeva în fața mea se întrezărește silueta luminoasă a unui liman de senin, Insula Misterioasă a fiecăruia dintre noi, în grotele căreia Nemo, fugit \"Far From the Madding Crowd\" clădește o nouă lume care ne așteaptă prieteni, ne așteaptă de atâta amar de vremuri...
Am să vă povestesc desigur, am să vă povestesc...

O chemare Geta...O chemare vie...

Încerc să ajung acasă de ceva vreme dar marea este bântuită de o furtună năprasnică, aproape...perfectă (așa cum bine am anticipat mai demult!).
Printre vârtejuri mai reușesc cu greu să strecor câte un poem și să îl salvez de urgie.
Mai ții minte Trandafirasule:
\"- De mă voi întoarce pre mulți am să popesc!\" ? Desigur nu are legătură cu membrii poezieipunctro...Cred că primii zece \"popiți\" de pe listă...voi fi eu!
Sunt pe baricade și...rămâne cum am stabilit, dar, trebuie să scap de urgie deocamdată...
Mulțumesc pentru vizită!

Iubirea (ca și resemnarea de altfel) are ciclul ei.
Cât timp există funcția sinus, mai există speranță...
Prea multe Stix-uri însă...mult prea multe!

Tele-viziunea manipulează...
Se știe asta de mult!
Mă bucur că ați trecut prin cartierul meu...general!