Eugen Bîrziche

Apreciez mult atenția pe care o acordați textelor făcute publice de mine pe acest site.
Evident, experiența dumneavoastră nu poate fi contestată..., în schimb, singurul lucru pe care l-aș schimba la forma actuală, ar fi renunțarea la adjectivul \"lată\" din ultimul vers:

\"Și-apoi să ar prin oase calcinate,
Cu inima turnată în lamă de oțel.\"

fapt pe care l-am și făcut pe blogul meu http://vebwell.blogspot.com

În ceea ce privește rimele, categoric, aveți perfectă dreptate..., singura scuză fiind faptul că textul a fost conceput \"la minut\" sub influența... \"acelei\" stări de spirit.

Recunoscător și contând în continuare pe sugestiile dumneavoastă...

Cândva am scris că “eu nu iubesc cuvintele, ci trăirile din spatele lor. Cuvintele sunt silabele sentimentelor noastre…”
Lumea trăiește prin imagini și gândește chiar cu ajutorul lor... Modul în care folosesc cuvintele nu este altceva decât o încercare de a mă face înțeles; imaginile abstracte și elemente simbolice folosite în textele mele sunt doar felul meu de a comunica cu ceilalți...

Cândva, îi spuneam Cassandrei Adam că eu nu consider că “scriu”…, nu mă consider poet… Faptul că am ales să-mi fac publice trăirile, este modul în care încerc să exprim ceea ce numesc “frumosul din noi” – latură pe care cei mai mulți, din păcate, aleg s-o ignore refuzându-și dreptul de „a oferi” – o datorie față de semeni.

Unii aleg sunetele…, alții aleg culoarea…, eu am ales cuvintele. Dacă aș fi putut să jonglez în mod direct cu sentimentele aș fi fost Dumnezeu.
Hm! Dumnezeu…

Aprecierea dumneavoastră este confirmarea faptului că la rândul meu pot \"să ofer\".

A te așeza în fața pianului este un act de curaj...; făcând-o, necunoscând să citești o partitură, este o nebunie. Actul de a improviza în fața oricărei audiențe nu este întotdeauna sinonim cu a reuși să păstrezi o linie melodică adecvată unei anumite teme muzicale.
Lipsa oricărui elemement stilistic asortat cu... un anumit dezacord logic desprins din întregul text, mă face să cred că singura ta preocupare a fost rima.
Este merituorie însă, încercarea.

Tiparul silabic fiind respectat, nu v-ar mai fi rămas decât să găsiți rimă la \"lut\".De pildă...
\"O mână de lut
seamănă-n scoarță cuvânt –
un om abătut.\"

O idee genială, din păcate nevalorificată pe deplin; \"greutatea\" elementelor simbolice echilibrează într-o oarecare măsură... forma aproape epică a textului tău.
Căutând o comparație, aș face referire la un diamant neșlefuit. Prelucreaz-o!