Enache Nicolae

O să îmi dau și eu cu părerea în legătură cu acest articol. Am citit disputa cu doamna Eugenia Reiter. Fragmentele puteau fi reformulate sau încadrate în ghilimele, cu o cifră la sfârșit : [1], [2], cel puțin eu așa fac. Sunt totuși nemulțumit de editorul de texte care ne este pus la dispoziție : incapabil de a pune alineat, caractere italice, bold, pagini, note de subsol... câteva facilități de bază ar fi de ajus. Dar nu este cazul să discutăm aici.

1. aveți o greșeală la "ca-ntr-o oglindă deloialitatea concurenței. " + câteva diacritice lipsă.

2. Acum de curând a fost demostrată existența unei arii în creier, care se ocupă cu divinitatea. Divinitatea nu este inutilă, faptul că există atâtea divinități câte popoare/ grupuri de oameni, dovedește clar necesitatea ei. Motivul: element cheie în evoluție. Eu cred că divinul își are locul lui bine determinat și este inutil să îl desființăm. Ființa umană nu este pregătită să renunțe, dacă ar fi, atunci ar renunța. Desigur, nu este de condamnat acest lucrul; până la urmă "dubito ergo sum".

3. Ce este realitatea? Pornim de la prezumpția și tragem concluzii pornind de la realul din jurul nostru. O anume filosofie asiatică ar spune că totul este iluzoriu. Realitatea este totalitatea impulsurilor nervoase ajunse la creier, în urma contactului cu mediul exterior, prin intermediul organelor de simț. Este binecunoscută întrebarea: și dacă primim date greșite?

4. Tocmai am terminat liceul și îmi aduc aminte de ecuația de nedeterminare Heisenberg. Mă tem că nu poate fi aplicată decât pentru mărimi microscopice. Este un concept din fizica cuantică. Atunci când vine vorba de o casă, îi știm sigur coordonatele. Când vine vorba de un atom, nu.

5. Încă nu știm sigur ce este suntetul sau lumina, la fel cum nu știm dacă teoria relativității a lui Einstein este corectă. Peste un anume timp poate se vor introduce concepte mai mulțumitoare, pentru că în fizica cuantică există încă multe contradicții. Deocamdată ne mulțumim cu un compromis.

6. Ființa umană este supusă erorii prin simplul fapt că filtrează această realitate și procesează datele în funcție de înzestrările sale naturale. 10 oameni pot avea 10 idei diferite asupra unui fenomen. Cel mai inteligent va avea cea mai corectă idee. Eroarea este pretutindeni în jurul nostru.

O concluzie ar fi asta: realitatea nu poate fi cunoscută.

Numai bine!

Tocmai îți scrisem un comentariu luuung, asta până să ies din greșeală de pe pagină. O să rezum:

1 folosește semnul întrebării, nu puncte, puncte. și când folosești puncte, puncte, folosește trei puncte, nu două, nu patru!

2 ai auzit de anacolut? informează-te asupra lui

3 informează-te și asupra logicii

\"lăsând discuția să curgă ca un râu de munte lin.\" -> râul de munte nu curge lin

\"Și totul rămâne același, totul rămâne împărțit așa cum a orînduit altcineva, mai de sus. \" cum adică mai de sus? de sus!

\"Acum un an pe scaunul ăsta stătea o doamnă, bătrână și fără speranțe în lumea asta a noastră de a mai sta prea mult.\" ... de a sta prea mult

\"Discutau cu logica întinsă pe masă de variante și așezări ale unor proprietăți în brațele copiilor și a rudelor pe ramuri... \" îți mărturisesc că nu am înțeles niciun cuvințel...

\"Oboseala asta care te cheamă în mrejele somnului și care nu te lasă să mai gândești sau să mai trăiești în lumea asta.\" te repeti

\"cu opusul iubirii ei. \" ????

\"Dacă suprapun timpul de atunci cu timpul de acum și aduc cele două imagini în același loc și același plan....\" lasă, adu-le doar în plan, să fie mai poetic.

îdeile, adând -> corectează

\"Privile pierdute ale oamenilor obosiți de gânduri suprapun pe fereastra exterioară a ochilor lor amintiri din intervale temporale diferite și le citesc exact ca niște pagini de carte transparente suprapuse. \" -> nu pot să te urmăresc, îmi pare rău.

Astea sunt doar câteva. Mi-am aruncat ochii pe textul tău și am pescuit! Și e grav când pescuiești greșeli!

Atunci când încercăm să fim originali, putem ajunge la două rezultate: avem succes sau ne facem de râs. Acele fraze m-au amuzat, și mai ales au reușit să mă facă să nu mai vreau să citesc. Ați \"pierdut\" cititorul, ca să zicem așa. Nu vă cunosc, nu am intrat pe profilul dumneavoastră să văd ce carieră aveți, ce cărți ați publicat, câți ani etc. Ba nici măcar nu mi-am dat seama că sunteți femeie. Am luat textul așa cum mi-a apărut mie și v-am spus ce mi-a produs. (cred totuși că am exagerat cu \"Fraze greoaie, de o drăgălășenie dusă până la paroxism, lipsa unui simți al concisului și al simplității.\" unele fraze sunt greoaie, unele metafore prea drăguțe, dar nu tot textul. Vă rog să mă scuzați. M-am grăbit când am dat acel comentariu.)

Detaliez mai jos ce aș schimba, ce e greșit, ce e ilogic etc.:

1. \"cu tot dinadinsul să termine cartea de citit.\" -> \"cu tot dinadinsul să termine cartea\" sau \" \"cu tot dinadinsul să termine de citit cartea.\"

2.\"se frecă cu patos la ochi\" -> patos = însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. Eu unul nu m-am șters niciodată cu patos după ce m-am trezit, ci mai degrabă am făcut-o alene, somnoros. Sigur, nu înseamnă că nu se poate face, dacă nu am facut-o eu, dar nu îmi pare corect.

3. \"ca mâna unei mame ce-și mângâie abia perceptibil copilul în timp ce doarme pentru a nu-l trezi\" ???

4. \"Câștigam binișor, suficient încât să-mi pot ajuta mama ce nu și-a revenit niciodată după moartea surorii mele în urma unui chiuretaj făcut un medic mediocru\" -> \"Câștigam binișor, suficient cât să-mi pot ajuta mama ce nu și-a revenit niciodată după moartea surorii mele (în urma unui chiuretaj făcut de un medic mediocru)\" nu știu dacă așa vorbea deținutul, dar fraza e inutil de lungă.

5. \"Ultimul pe care îl obținuse putea să mă transforme în capion pe țară – Gala Campion.\" -> \"Ultimul pe care îl obținuse putea să mă transforme în campion pe țară – Gala Campion.\"

6.\"Boxul era jobul meu\" -> mseserie sau ?

7. Ați cunoscut vreodată un pușcăriaș? Sunteți sigură că așa s-ar comporta după o viață întreagă la pușcărie? Pușcăria te schimbă, te face mai prudent. Ar fi vorbit așa cum a vorbit în textul dumneavoastră? Refuz să cred că omul acela s-ar fi destăinuit într-un compartiment de tren. Nu îmi pare veridic. Dar nici eu nu am cunoscut un pușcăriaș așa că... e posibil să mă înșel. Dar sfatul meu este să nu scrieți despre oamenii pe care nu îi cunoașteți, NU atunci când textul vrea să arate realitate.

8. Dialogul cu bătrânul chiar a avut loc, ați asistat la un asemenea dialog? Cu cineva care să vorbească despre Dostoievski în tren, sau despre importanța virgulei? Din nou, pentru mine a picat testul de veridicitate.

Pe de altă parte, Mirela este un personaj veridic. Asta pentru că e inspirat din viața dumneavoastră, nu? Romanul, literatura este experiență de viață. Romanul trebuie să înfățișeze viața așa cum este ea.

Numai bine!

1. A compara \"poezia\" cu \"masturbarea\" sau a le pune în același context mi se pare o excentritate dizgrațioasă, care mai degrabă stârnește greață decât emoție lirică.

De când a ajuns poezia teren de desfășurarea pentru asemenea vulgarități?

Eu cred că e o cale foarte scurtă de la originalitate la penibilitate.

Lasă-mă să îți dau o comparație care mi se pare cu adevărat interesantă:

\"La marginea pădurii
stau eu cu Raluke,
pe care mai întâi o voi privi
și apoi o voi atinge
așa cum se ia aiasma
înainte de anafora\" (poezia cred că este a lui Constantin Bănescu - nu contează de ce nu știu exact a cui e ; comparația iubire - ritual religios merită cercetată)

2.\" Oare nu ar fi corect: \"la urma umei dacă mă obliga cineva să o fac continuu/
asta m-ar fi obosit teribil \"?

Numai bine!

Textul cuprine excentricități, care mai degrabă amuză decât provoacă o vreo emoție.

\"Privirea bărbatului era blândă, ca adierea unui vânt de vară ce mângâie obrajii unui copil.\"

\"Trenul opri în prima stație, trăgându-și sufletul asemenea ghepardului ce își dozează energia pentru a-și atinge scopul.\" ș.a


Fraze greoaie, de o drăgălășenie dusă până la paroxism, lipsa unui simți al concisului și al simplității.

Numai bine!

Un text care reușește să te prindă în mrejele sale. Nelămuririle presărate intenționat nu fac decât să sporească curiozitatea cititorului. Așteptăm și continuarea. ( aș sugera să fie de o întindere cât de cât egală cu textul inițial; e mai relaxant să citești câteva pagini scurte, decât întreaga poveste, mai ales în fața calculatorului; eu unul nu voi avea rabdare). Numai bine!

Un text scurt și la obiect. Mi-a plăcut, drept pentru care l-am citit de mai multe ori. Stilul este concis, ideile sunt formulate simplu, pe înțelesul tuturor. Ceea ce mă uimește este faptul că nu se străvede niciun pic de lamentație. Am mai dat peste scrieri care tratează problema artistului, dar erau împânzite de un reproș difuz la adresa întregii omeniri, ca să zic așa.

Un text plăcut. L-aș putea compara cu o gură de aer curat. Numai bine!

O epigramă de pus în volum.

Rimă perfectă, măsura versurilor constantă (opt silabe fiecare vers), poantă subtilă. Nici că se putea mai bine. O lovitură de maestru.

O zi bună!

Satiră în adevăratul sens al cuvântului. Aveți extraordinarul dar de a construi personaje veridice, care prind viață în fața cititorului, care se mișcă și trag după ele adevărate tipologii. Ce să mai zic... la ce reviste scrieți?

Nu înțeleg. În anul 1977 ați vizitat Beijingul? Chiar și așa textul este bun, ați surprins un episod din viața unui oraș asiatic. Nu sunt de acord cu doamna Ottilia Ardeleanu. Impresii și descrieri ale locurilor și oamenilor ar fi bune, dar nu în acest text. Mi se pare echilibrat, iar imaginația cititorului umple golurile. Câteodată cuvintele nu pot surprinde imensitatea.

Sunt și câteva greșeli de exprimare, fraze care nu sună prea bine:

\"Locuitorii din Beijing par oameni mult mai tineri decât vârsta lor adevărată, nu-i prea poți ghici vârsta\" . Corect ar fi fost : nu le poți ghici vârsta. Eu aș reformula toată fraza, e greoaie și sună rău din cauza repetiției.

Numai bine!

mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcție liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunțuri), folosirea frecventă a unor enunțuri prozaice, oralități, instantanee din viața de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproș difuz la adresa întregii lumi:

Nu e greu de ghicit experiența autorului în zugrăvirea satirică a evenimentelor curente. Nu e greu pentru că de la primul cuvânt până la ultimul râzi ba amar, ba tăvălindu-te pe jos. Este psiho, pentru că surprinde anumite apucături, cum ar fi cea a cetățeanului nostalgic, scăpat (spre nefericirea lui) din comunism : \"Ca elevi, mergeam la cules de spice, ne duceam la muncă la CAP, în vacanțe, căram saci cu grâu la camion de ne deșelam, să ne facem de un ban de buzunar, da’ a fost și educativ pentru noi. Acu’ sunt copii de bani gata, ăștia nu muncesc și nu fac nici carte.\" zice el, oftând, dar îmbătat în același timp de vorbele-i mărețe . Portretul Ministrului, realizat pe un ton serios, presărat cu maxime și parabole, dar mai ales cu fapte anormale, relatate normal, este de comic un comic de-a dreptul desăvârșit. Numai bine!

mulțumesc pentru explicații. Nu am observat subtitlul \"Secvență senryu\". Câteva vorbe despre versuri: surprind cu umor natura omului (modern). Vânătorul prins în mrejele liricii, se afundă în somnul revelator, iar vrăbile discută bucuroase pe țeava puștii.(vorbim desigur despre un vânător hippie, militant pentru pace). La sfârșitul zilei se întoarce cu tolba plină de versuri.( are frigiderul plin cu prepeliță de supermarket; și oricum... familia lui mănâncă de mult timp la McRață). \"Pescarul pe baltă\" este nimeni altul decât un oricine, un oricine cu un telefon, adică toată lumea. Eu mă bucur... și peștii și vrăbiile au scăpat cu viață din jocul de-a vânătorul și de-a pescarul. Numai bine!

Întrebarea mea este următoarea. Niciunul din aceste haikuri nu are kigo. Atunci cum se mai poate numi haiku?

Bine ai ieșit din atelier! Felicitări! Te felicit de parcă ar fi o reușită. Te asigur că nu e... e doar normalitatea. E normal ca Marius Lăzărescu să fie citit.

Ca și celelate poezii ale tale și aceasta își merită locul pe prima pagină a saitului nostru iubit. Marius, tu ești poet! Ai temperament de poet, ai experiență, îți mai trebuie doar fericita conjunctură a afirmării.

Câteva vorbe despre poezie:

Ai pornit \"ex abrupto\" și ne-ai amețit cu atâtea miresme și culori. Prin acuarela aruncată pe pânză cu o pensulă de maestru, se ivesc idei. Frumos cum
eul liric își face simțită prezența spre sfârșitul poeziei, într-un mod ce parcă vrea să treacă neobservat:

\"(Poate diseară voi colora
câteva diacritice împreună cu Norli.)\"

Aceleași figuri de o extraodrdinară originalitate: \"fluturele ei se sugrumă în alge.\", \"scoici bacante deschise erotic.\", \"Unghiuri drepte frânează avântul culorii\".

Versurile \"bătrâna barcă pescărească/într-o rână ca un bețiv înțelept în nisip/cerșind apă dulce. \" (imagine perfectă), par a fi construite sub forma unui aforism, sub forma unei vorbe ce vrea să rămână în memorie!


Scrie și noi te vom citi! Numai bine!

Ce nu îmi place:

\"soarele mare, puternic, prea autoritar pentru noi.\" - enumerația nu își are rostul. cuvântul \"autoritar\" poate fi eliminat sau băgat într-o frază care să îl conțină central. Deși \"autoritar\" se confundă cu un neologism și nu prea are ce căuta între ceilalți termeni.

\"Nu știu ce am, nu mai pot urca deloc!.\" partea asta de dialog este artificială. e clar că Mihai știe foarte bine de ce nu mai urcă : e obosit. Eu aș renunța la
\"Nu știu ce am\" și aș reformula... : \"Sunt prea obosit! Trebuie să ne oprim!\" Dacă stau să mă gândesc tot dialolgul este puțin artificial...

M-a amuzant : \"(operație forestieră de tăiere de iarbă din jurul puieților de plantație din parchetele recent împădurite)\" . Nu ai vrut să râd, nu? Nu dai explicații în paranteză, decât dacă scopul tău e de a fi comic, de a transmite ceva prin asta.

\"că la sfârșit\" - corect ar fi \"ca la sfârșit de săptămână\"

\"Dar, uitându-ne unul la altul, am constatat, simultan și fără să vrem, că nu avem niciun pic de vlagă, parcă aveam oasele de cârpă.\" - \"simultan\" nu prea are ce căuta acolo. E clar pentru toată lumea că \"fără să vrem\" e în plus. Fraza trebuie reformulată de la 0, astfel încât să aibă sens!

Mai există câteva zeci (în sensul de 90) de greșeli de scriere, de formulare, de sens. Ideea în sine cu peisajul alpin/stâna/viața la munte îmi place. Dar îți trebuie exercițiu pentru a scrie cum trebuie. Eu aș citi vreo 100 de cărți, aș pune mâna pe un manual de de gramatică, aș face niște exerciții de stil și abia apoi m-aș apuca! Mai ales... textele se postează doar când ești sigur că nu mai e nimic de corectat/adăugat! trebuie să stea la tine în sertar cel puțin 2 săptămâni. Nu ar trebui aruncate așa. Toate cele bune! Sper că te-am ajutat!

Textul tău e bine intenționat și nu urmărește vreo idee filosofică, vreo scenă cu viermi, sânge. Nu dă impresia de prețiozitate. Și asta e ceva. Mi-ar place să nu adopți stilul semi-gothic de pe agonia și să scrii așa cum iți dictează inima.

Inițiativa este foarte bună. Totuși textul ar trebui trecut la personale. Este mai mult un \"dictionar\" de expresii. Renunță la \" Va urma!\" - îmi sună a film de Hollywood. Te mai așteptam. Toate cele bune!

Salut. Da, poezia e puternică. : \"falcă veche\", \"catâr zvântat\", \"huma cinstită \" ș.a

Ce mi-a placut foarte mult:

\"În calm belșug al lipsei de nevoie
puținul naște largi prisosuri
care se cer împărtășite.\"

Mi-a adus aminte de Eminescu :

\"Din sânul vecinicului ieri
Trăiește azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare;\"


Ce nu îmi pare a fi în regulă :

\"ce ard uneori pe lumină prea deasă\" ( \"prea\" mi se pare a fi de prisos.nu știu dacă e necesară intensificarea. \"uneori\" la fel. îmi lasă impresia de artificial.)

\"da, de humă. \" ( versul acesta mi se pare cumva în afara poeziei)


Aștept răspuns. Toate cele bune!

Haha... și eu am un text numit \"Prima apariție\". Când am intrat la tine, am avut impresia, din cauza coincidenței de nume, că mi-a dat vreo eroare la pagină. Nici acum nu știu cum de am ajuns la textul acesta, dar l-am lecturat cu plăcere. Găsesc foarte mult suprarealism aici. Evident, nu înțeleg nimic din ce ai vrut ză zici, dar există o anume forță (sper eu că și o idee pe măsură). Nu știu dacă ai văzut filmul Hellraiser (vorbesc despre prima parte). Se potrivește de minune : durere și sex. Toate cele bune!

O poezie simplă, dar foarte puternică. E frumos stilul acesta concis și clar. Mă bucur să mai citesc și așa ceva. Dar și mai mult mă bucur că există ceva acolo... veridicitate, idee, emoție. Toate cele bune!