s-a ofilit dragostea noastră
s-a dus dracu’
a venit cosaşul
era firavă dragostea noastră
vââj! a picat
au picat şi podeţele
toboganele, roţile de bâlci
a picat şi ţestoasa
pe care se
“îţi lipeşte instinctul de ucigaş!”
postulă iepurele, în timp ce tăia dintr-un măr cu briceagul
privirea mea protestă
şi cam atât.
“e, fix ce-ţi spuneam!”
silabisi cu ironie: “n-ai in-stinct
ochii copilului sunt ochii insectelor timide
capilarele copilului sunt capilarele fructelor ascunse
degetele copilului frământă aerul
înaintea noastră zmeură în tufişuri
zmeură de-o parte şi de
pisicilor mele roase de câine
le lipseşte o ureche
sunt blânde
nu muşcă
le-am împrumutat urechea mea
mi-a crescut şi mie o coadă
drept mulţumire…
am început să aterizez în picioare
merg pe
recunosc acest adio mut
e semnul fierului înroşit
de pe coapsa femeilor centaur
s-a întors la mine acest adio mut
mă credeam scăpat!
îl strecurasem în plicuri netrimise
s-a întors ca pisoiul
poezia este otravă pentru noi doi
lasă-mă să o beau singur
nu mă agăţa stingher pe un piedestal, într-un cui, în vitrină
păstrează-mă în portofel printre mărunţişuri
printre bilete, cupoane şi
tata s-a dus azi
sau poate a fost ieri
nu mai contează
de la o vreme, prefera colţurile întunecate ale casei
uneori îl auzeam în pod
scormonea tavanul cu antenele
alteori îl auzeam sub
mă vor descoperi arheologii pe serverele viitorului
îmi vor reconstitui scheletul virtual
oasele minţii vor fi supuse scrutinei
se vor compune teorii
oasele minţii vor apărea la ştirile
mâine nu mai există, dragule!
ai rostit sentinţa
în timp ce eu mă feream de această concluzie
ca de un final nescris
o întreagă clepsidră sădită în mine
de ce nu m-ai lovit cu un obiect
când o pisică îmi împinge gândul
de pe marginea sufletului,
când ochii tăi căprui
privesc peste umărul meu lăsat,
când nu-mi amintesc
te-am mai întrebat asta cumva?
eu, oceanul dintre noi?
încerc