emilian valeriu pal

Prea generoasa azi, multam de lectura. Chiar, oare ce-ar fi nu sa simtim, sa traim starile altuia?

Multumesc de semn, titlul textului e inspirat chiar de Alexandrina Hristov.

Onorat de semn. Intotdeuna am fost de parere ca lucrurile importante nu se spun gura mare. Multumesc de lectura.

Carmen, multumesc de lectura.

Mircea, multi alesi, putini chemati. :)

Ai mare dreptate cu intepretarea ta pina la un punct. Anume acela cu sbutitlul. Uneori doar repetitia obsesiva aduce clarificari unor interpretari aflate oricum in cadere libera. E un text asumat, asa cum ai spus, ca sa pot merge mai departe.

Ai inteles bine dedublarea. Am incercat un text in care sa fiu si autor si cititor. Multumesc de lectura

Cosmin,
bate vintul mereu/rupe fesul meu/il trinteste de sol/capul ramine gol :)
Super piesa, super asemanare. Absolut neintentionata.

Anni,
am scris pentru oricine care rezoneaza in felul acesta. Nu am un sistem de valori, deschiderea vine de la sine. Multumesc de lectura constanta.

Ai intuit bine cele doua variante. Cit despre curent, uneori te poti trezi tumefiat. Multumesc de semn.

Ioana, Anni, multumesc de lectura si aprecieri. Anni, visul e in sine o traire.

Aurelia, Anni, multumesc de lectura si semn. Exact intre trairi mi-e locul.

Ani, multumesc.
Medeea, inca o data aprecieri pentru introducerea linkului. Acum textul e complet. Multumesc.

Comentariu slab, o vaga incercare de a te gati de toate frustrarile posibile inecate sub alte texte ale mele.

Bine ales fragmentul din Noica, iar link-ul e intr-adevar piesa la care face referire tittul. Multumesc de semn.

Medeea, Ani, multumesc de lectura, semn si apreciere.

Multam de lectura si semn. Acum luminile se vad departe, ca un oras vazut noaptea de pe deal.

Nicolae Popa,
nu stiu unde ti s-a parut ca ma cain. Inca subtitlul anunta modul in care trebuie citite lucrurile.
Cit despre adevarul literar artistisc am renuntat demult sa dau verdicte. Eu plec de la o premisa simpla. Cineva mi-a spus la un moment dat ca omul in sine e cel mai bun poem.
Eu am scris, nu conteaza ca din punctul meu de vedere e o tehnica brutala si oarecum neobisnuita. Pentru mine ceea ce e in exterior nu are miza. Bat pariu cu oricine ca imi trebuie jumatate de ora sa scriu un volum de poezie si jumatate de ora sa fac schita unui roman, cu personaje cu tot. A vorbi despre tine, dincolo de dramele si patetismul pe care il implica orice poveste, implica tehnica, talent si, de ce nu, singerare. Imi vine sa rid, poate voi supara poate nu. Am vazut comentarii, extravagante chiar, lasate pe niste poezii fara miza. Am realizat atunci niste lucruri: unii scriu pentru ca sunt scriitori, altii scriu pentru ca le place, altii scriu pentru ca nu mai pot. Pentru fiecare categorie exista cititori. Mi-a venit pur si simplu sa rid cind am citit comentariul. E un text peste media la ceea ce scrie, si totusi, un om pe care il apreciez zice ca mai cain. Ori n-a inteles nimic, ori inseamna ca asa e.

Matei Ghighiu,
nu trebuie explicat nimic. Cine simte trebuie neaparat sa simta. A simti e sonda de urina a fiecarui om.
Surprins si onorat de lectura.

Ai zis bine tu, femeia vietnam. Multumesc de semn.

multumesc de semn, nu e nimic de invidiat, poate doar legatura care te face sa scrii astfel.

Tamara, io mi-s un biet cal de mare, rechinii se cunosc dupa autosuficienta suverana. :}
Medeea, intr-adevar, e un text izvorit din nevoia de fixare a unei lumi posibile la care incerc sa ma adaptez.

Intr-un fel, ai punctat pasajele esentiale ale textului, iar imaginea coconului este, da, din punctul meu de vedere, mesajul intregului text. Multumesc de semn. Placut chestia cu doctorul japonez.