emilian valeriu pal

Dacă ai ceva de comunicat celui care te scuipa în toate felurile(cine se aseamănă se adună), există alte mijloace de socializare, nu sub textul meu. Mergeți și luminați prin alte părți, răspândiți absolutul și ce mai vreți voi dar nu aici.

Pe cât posibil am încercat să nu intru in polemici cu tine ca pe vremuri, dar se pare că erai obligat să ți-ajuți prietenul de patologie literară.
Să fiu foarte clar: pentru mine ești absolut irelevant ca autor, iar ca membru al acestui site ești exemplu perfect de om care linge acolo unde scuipă. De fiecare dată când ai fost banat pe site, ai înjurat din toți bojocii siteul, editorii, membrii, cu orice ocazie și pe oriunde ai apucat. Cum necum, ai reușit să revii, ca musafirul nepoftit care e dat afară pe ușă și intră pe fereastră.
Vezi-ti de treaba ta. Dacă nu am luat atitudine până acum nu înseamnă că-s prost. Evită pe viitor orice interacțiune cu mine, așa cum am făcut eu până acum.

Te-am tolerat până acum, dar am greșit, așa că ți-o zic românește: mergi la culcare că aberezi. Tu pt mine nu ai pic de credibilitate din momentul in care te-ai folosit de pseudonim ca să-ti verși învățăturile pseudonationaliste pe aici și să ataci alți membri. Apoi, lipsa ta crasă de consecvență(mergi până la amenințarea cu bătaia unui membru, pentru ca apoi să-l pupi în fund toată ziua pentru fiecare tampemie pe care o crede poezie genială) te-a compromis definitiv. Iar acum ai luat-o razna complet pentru că, în loc să intelegi că nu ai dreptate, faci spune mai ceva ca un pepsi cu aspirină, doar doar oi cădea în cur de frică erudiției tale. Câtă lipsă de discernământ îți trebuie să mi ceri mie să-mi cer scuze față de evrei? Niciun om întreg la cap nu cred că ar putea concepe un așa delir.
Îți recomand să iei o pauză și să termini cu astfel de cretinisme. Pot să tolerez multe dar nu la infinit.

Nu sunt deloc copleșit. Înainte mă băgam că berbecul in polemici care nu aveau niciun sens. Acum pur și simplu nu are relevanță. Viața aia din care din când în mai scriu e dincolo de agonia și ecranul unui telefon.
Zâmbesc puțin pentru că am un text la fel de brutal scris pentru cineva drag care a început ședințele de terapie.
Dacă îl postez, atunci să vezi ședințe de exorcizare și citate din autori de zici că s-a redeschis biblioteca din Alexandria. :)

Am răspuns în timp ce scriai și tu. Mulțumesc de înțelegerea corectă.

Am alocat deja prea mult timp unor explicații care nu-și au rostul, atâta timp cât propria opinie e mai importantă decât ce spune autorul. Cine dorește să mai scrie fantezii care nu au legătură cu textul și cu ceea ce este el, doar din dorința de a se auzi vorbind, e liber să o facă. Asta nu înseamnă că ideile sau convingerile lor (de orice natură ar fi ele) folosite să ducă textul în zona lor de confort, ar avea vreo relevanță pentru mine.

Am mai postat fragmente din noul volum, a cărui miză (ca și aici) nu e neapărat poezia, ci dependentul și apartinatorii, iar scrisul terapie creativă. Mă bucur că înțelegi exact și că știi perfect despre ce vorbesc din experiență și nu din presupuneri, prejudecăți ori lecturi paralele cu subiectul..
Din păcate, și tu știi asta, când se fac astfel de confuzii trebuie lămurite brutal. Sunt multi binevoitori care, chiar cu bune intenții, se apucă de dat sfaturi nesolicitate (ba chiar cu aere de superioritate) fără să aibă habar că intră pe un domeniu unde trebuie pregătire specializată. Tare as vrea să-i văd dând sfaturi unor dependenți de alcool care au făcut ani grei de pușcărie pentru că și-au sugrumat soția sau înjunghiat mama. Probabil că nici atunci nu s-ar putea abține, pentru că e mult prea puternic complexul salvatorului, dublat de ADN-ul românului priceput la toate.

Comentariul tău a spus tot. Nu e un comentariu ci ai mers direct la subiect: războiul unui abstinent cu sine însuși și terapia dependenților.

Bineînțeles că rămâne așa. Una din calitățile mele e consecvența. Fiecare interpretează cum crede și poate. Mă așteptam la astfel de interpretări care nu demonstreaza decât că atunci când ești depășit, nu-ți rămâne altceva decât să te cramponezi de părerile tale și să încerci să ți le impui.
Spre deosebire de alții, nu am adevăruri absolute de revelat și nici nu sunt deținătorul absolut al poeziei ca să scriu pe placul tuturor.
In rest, celor care întrețin o polemică inutilă le recomand hidratare, aer curat și o plimbare prin lumea reală.

Nu am epoleți, dar post mortem sper la bastonul de mareșal pe care orice soldat îl are în raniță.
Sunt un om care merge pe principiul "dacă e stricat, nu-l repara". Dacă e un text prost nu revin de o mie de ori asupra lui, pur și simplu scriu altul.
Faptul că nu-ți place, repet, nu e problema mea. In rest, nu mă interesează prejudecățile, principiile filosofice, ideologiile particulare care amplifică textul și fac din el ceea ce nu e.

Ți-aș da o stea roșie(sper să nu se lege și de asta considerând ca prea aduce cu steaua lui David ori cu Putin) pentru acuratețea cu care ai descris ce am vrut cu pasajul ăla.

tu însuți folosești formulări mult mai categorice gen "cretinii de Putin și Biden" nu cred că ești în măsură să te simți deranjat. Faptul că tu nu poți trece peste și ții cu dinții de asta, ține de interpretarea fiecăruia.
Și ca să fie clar: nu-mi apar niciodată textele, pentru că am destulă experiență cât să știu că nu tot ceea ce scriu e genial și tratat ca atare. Pur și simplu nu suport atitudini superioare din partea unora care cred că dețin adevărul absolut și au poezia la degetul mic.
Iar ca să-ți demonstrez cât de absurdă e pretenția ta și cât de paralelă e interpretarea acelui fragment, acolo nu e nici cea mai mică idee despre devenire ci despre ascensiunea spre un dezastru interior și exterior. Adică ești la ani lumină de ceea ce a vrut autorul să zică. Dar nu e problema lui registrul îngust sau amplu de care dispun alții pentru a se raporta la text. Ar fi culmea să scriem cum vor alții. Nu suntem lăutari să facem dedicații nașului mare.

Ecaterina, cu scuze pentru îndrăzneală, corectez o greșeală nevinovată din comentariul tău: din punctul meu de vedere nu sunt și nu m-am considerat niciodată scriitor, poet sau ceva asemănător. Doar un trăitor care, din când în când, cochetează cu ideea de a scrie și care, întâmplător, e autor de carte.

Da, nu e un text definitiv, e o parte din ceva mai amplu și postez pe bucăți ca să-mi dau seama, la rece și cu alți ochi, ce mai trebuie.
Mulțumesc de lectura corectă și apreciere.

In opinia mea un text înșelător ca orarul IR Suceava - București Nord, adică pornești de la începutul boem bazandu-te pe umor și ajungi sa strigi prin vagoanele imaginației: Amareto la rece avem.
Presupun că va urma o continuare în care vei denunța public restricțiile de caniculă, în timp ce la difuzorul gării vocea care anunță sosirile și plecarile cântă: Stau in unitate/ fac târâș pe coate...:)

Personal, îmi place discursul ăsta așezat firesc între organic și mecanic, între dreptul la răvășite și predictibilitatea unei nosografii. Finalul îmi aduce aminte de un oarecare pariu in care s-a mizat totul pe roșu.

Singurul lucru pe care îl reproșez e lipsa cu desăvârșire a porcului vietnamez, ceea ce duce textul în desuetudine, nefăcând-ul compatibil cu lirica postumană bio și querr contemporană.
Și aș mai avea obiectat faptul că nu are avertismentul ăla "conține cuvinte vegane".
În rest, în opinia mea de consumator învederat de chișcă, un discurs chiar pe gustul meu.

Când vezi doar textul si ai atitudinea celui care taie si spânzura in poezie. Îți recomand sa tragi aer in piept, sa te hidratezi bine, sa ieși la plimbare. Si sa nu revii compulsiv cu atitudini cabotine sub texte pe care crezi ca le înțelegi.

dependență, terapie de recuperare, anticiparea recăderii, pierderea motivației în abstinență. Pentru cine a trăit acest parcurs. Eurile metafizice și poetice și alte asemenea le las în seama celor care caută sensuri ori personaje ce nu există în afara realității.

dar deja când vezi jerbe de stele(de parcă ar fi confirmarea valorii) și când îmi recomanzi arogant să-mi șterg textul de parcă ai fi jurat la Agonicii au talent și tu decizi ce text merită să apară pe site, deja întreci măsura.