story of a city

deci iată-mă. gardul miroase a pișat și a veveriță. nu știu cum miroase o veveriță dar mi-am adus aminte de vietățile din felix. stau drept în mijlocul întunericului cămașa roșie flutură pe mine partea bună din mine adică aia care a făcut liceul catolic ar spune iată regele iudeilor. cămașa roșie flutură ca un steag de capitulare păcat că sunt mic de statură și nu mă vede nimeni să mă scoată din viață. e atît de întuneric încît dacă îmi pipăi chipul nu-mi dau seama dacă sunt eu sau peretele prăbușit al stadionului. cîini albi cîini roșii cîini negri cîini curcubeu s-au adunat lîngă mine mă zgîrîie un fel de a spune stăpîne lasă-ne afară. urlu mai tare ca ei trebuie să le arăți că ești stăpîn pe situație. aș face focul hîrtia nu se aprinde aș mînca niște vinete dar singura grădină din apropiere e carnea mea crispată de frig. un tunet fulgerul despică întunericul ca pe o căpățînă de condamnat. inima mea e răzuită de frică inima mea e o legătură de ridichi spălate în apă de ploaie. dar o să vină ziua și atunci o să dorm să vezi tu ce-o să dorm și va fi soare. de fiecare dată cînd cineva primește ce merită plîng cînd văd eroi plîng cînd moare cineva plîng. oare asta mă face om bun? pur și simplu stau întins văd zilele cum trec pe lîngă mine. văd orele șușotind ca niște oameni veniți la plajă. undeva miroase a grătar probabil carnea mea prăjită de întuneric. în altă viață mă strecor pe lîngă unitatea militară dau mîna cu soldatul de la punctul de control apoi semnez contracte de achiziții. printre pereții centralei termice luna arată ca o mămăligă de plastic. sau ca un grafitti art crimes does happens. miros a iarbă umedă stau ghemuit prin tălpi viața se scurge în pămînt pămîntul o suge în urma lui crăpături ca după o mare secetă. deocamdată în viața asta mă cert cu ai mei vii morți cunoscuți necunoscuți și mă rog ca măcar să-ți fie ție bine. din pămînt tatăl meu scoate limba în urma lui crăpături ca după o mare secetă.