tourniquet

bătrînul de la doi expectora întotdeauna la două
îl auzeam prin tavanul subțire tușind ca o vită
mi se părarea că deasupra e un apartament cu monștri bătrîni și bănuitori
într-un fel devenise borna mea kilometrică așa știam cît mai am pînă la ziuă

de fapt dacă ar fi să-ți explic bornele din nopțile mele
prima ar fi bătrînul monstru cu tusea lui uscată
apoi gunoierii călare pe o lighioană cu fălci de metal o auzeam pufnind
și calculam cît mai pot ține ochii închiși
în cele din urmă la șapte fără zece se stingeau felinarele
a venit timpul spuneam
să-mi iau mîinile coastele și să cobor spre cîmpie

firesc bătrînul expectorase la ora două
dormeai te-am ținut de mînă tot timpul
tu ai visat că murisei și că locuiai într-o bulă pe fundul mării
eu am visat că murisem dar visul meu n-avea continuare

*

el e atât de duios
ca un porumbel mă strânge
seara
între aripi prinde licurici
pînă la ziuă
caută oamenii pe care îi reface cu sfințenie
crede ramona
crede
și vom învia cu toții
ca să ne amintim mai tîrziu
când am părăsit pentru totdeauna viața de munte
și noaptea în care ne-am ținut de mînă tot timpul
dimineața
sufletul nostru era gătit ca de horă cîtă liniște
peste oasele noastre
peste chipul nostru
undeva departe zac ei
copiii de la gară cărora le-am dat măgura
femeile bătrîne cu șireturile desfăcute și plase prea grele
femeile îmbătrînite prea devreme de vreun amant nehotărît
noi
respirăm
facem curat în casă
ne uităm la televizor
înaintăm împreună pe drumul cu piatră cubică

*


am învățat să vorbesc doar dacă e ceva important
uite m-am înrolat în legiunile tale
mi-e tot mai greu să rezist mi-a crăpat pielea
ai ieșit prin toți porii nu mă doare nimic
doar o moleșeală plăcută ca atunci cînd mori de hipotermie

ieri a fost o ceață cumplită ai fi crezut
că orașul meu alăptează ori că te sufoci la prima gură de aer cumva în siguranță
orbecăiam ca un motan chior
știi tu motanul acela pe care l-ai luat în brațe în fața chioșcului
te-am certat că nu voiai să-i dai drumul vînzătoarea ne credea niște hoți versați

poate am simți altfel dacă am ști că lucrurile mărunte sînt doar semințe din care vor încolți lucruri mai importante

am ajuns la semafor
voiam să merg pe un drum lăturalnic m-am răzgîndit
capul sus pieptu-nainte privește oamenii-n ochi exact așa cum ai zis
am aprins o țigară mi-am imaginat că ne plimbam de mînă cu cei trei copii
am promis că nu fumez de față cu ei
am stins-o

la biserică adorație cristos rege
dumnezeu n-avea ce să-mi spună nici eu lui
am plecat
mama lucrează în bucătărie o ajut
fac tabele cu legile lui Mendel acum pot să-ți spun
dacă vom avea gemeni sau nu

tot restul zilei am stat cu tine știi asta
după felul în care respir
m-am convins
nu e nevoie să strig dacă ești lîngă mine
oamenii au nevoie de nume doar cînd lipsesc