Poezie

slowmotion

2 min lectură·1 martie 2008

Mediu

sau aș putea să sparg între dinți un ultim țurțure de gheață

să-mi paralizeze toți mușchii

să te aștept așa încremenit pînă cobori din tren cu toate caserolele

pline cu mîncare caldă

îmi povesteai despre cum ai îmbrăcat motanul și l-ai încuiat două ore în casă zicînd

că merge la școală apoi l-ai botezat jocuri de oameni singuri

oameni singuri și pașnici

mă jucam și eu alergam de la o ușă la alta să nu mă prindă vîntul

sînii tăi mici ca două cuiburi de graur

sînii tăi mici învățînd încă adunarea împărțirea despărțirea și alte dureri

sînii tăi mici încă încă învățînd să se deschidă

cînd degetele coboară în piele ca ploaia pe streașină

dă doamne ploaie

dă doamne ploaie curată preotul ieșea pe uliță

trăgînd după el tot satul

dă doamne ploaie curată să rodească

pîntecul ăsta de care mă lipesc în fiecare seară

ca de un foc

și-acum mă mai joc

alerg de la o ușă la alta să nu mă prindă vîntul

la fiecare refuz mi se umezesc ochii ca unei vite

încojurat de lucrurile tale și lucrurile tale îmi fac bine

vorbesc cu ele și ele mă ascultă

încă mai au urme din tine

caietul de rusă parfumul vorbesc așa într-un fel cîntat

mai mult legăn cuvintele am tot timpul din lume

să-ți spun tot ce nu pot face

002.379

emilian valeriu pal. “slowmotion.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1771311/slowmotion

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.