scrisori către cel ce nu-mi mai sunt

circulară de cordon

o dimineață cu inima ghem
ca o haină intrată la apă
prin țeastă nestingherit
alinfatis repetă nebun
fiori prin mine umblă
și nu am trebuință
de-a bușilea cauți
puțină voință de a trăi
memoria te sugrumă
ca pe un făt încurcat
în cordonul ombilical
și-n timp ce toată moartea
îți trece prin fața ochilor
înțelegi

viața e o seară de joi
în discoteca iravului
când faci o afacere cu dj-ul
îi dai cartela pe-o zi la cantină
la schimb cu november rain
în nouă minute ai timp berechet
să te-apropii s-o strângi într-o doară
și să-i simți sânii nevinovați
în timp ce-și lasă capul
pe umărul tău
când se termină piesa
te rogi să mai vină
tot una lentă
ca prin minune
începe un acord liniștit
de chitară
crezi cu toată ființa
în Dumnezeu cel viu
și o lipești mai tare de tine
apoi te oprești încurcat
și-l înjuri pe James Hatfield
care urlă din toți rărunchii
darkness
imprisoning me


autoportret în neutru

dacă am ajuns până aici
e pentru că sunt
asistat social de profesie
într-un cer socialist
unde schema de ajutor
merge brici
am avut dorințe puține
așa că ce mi s-a dat
mi s-a părut mult
nu mi-am făcut planuri
pentru că n-am vrut
să-l pun pe Dumnezeu
în situații jenante
să pufnească în râs
la vreun botez
ori pomenire
dacă dimineața s-a întâmplat
să deschid ochii
am zis facă-se voia sa
dacă și seara m-a prins
cu ochii deschiși
am zis bogdaproste
în rest mi-am ținut de urât
cât m-a dus capul
m-am născut prematur
înainte de sărbătoarea
Cristos Rege
partea bună din mine
e mândră zice că
încă din embrion am fost altruist
și-am scos capul în lume
mai repede să nu iau locul
Cristosului
partea rea
cu mâinile înghețate
zice că vând gogoși
că puteam să fiu rege
dar n-am stofă de lider
mai tot timpul dau chix
când e presiune

sau pur și simplu
Cristosul n-a vrut
să audă de concurență


dilema prizonierului

pentru că toate sunt bune
și tu ești ok
îngerul păzitor s-a reprofilat
de mic și-a dorit să fie
artist ambulant
îl poți vedea uneori în zilele triste
cum sperie trecătorii
prin covent garden
pe post de statuie vie
în zile cu soare cântă în loop
show me a hero
and i will write you
a tragedy

cartezian cum te știi
ți-ai propus să elimini
din vorbirea curentă
tâmpenia aia cu fie-i țărâna ușoară
după unele calcule
un metru cub de pământ ar avea
450 de kile după altele
aproape o mie
pentru că n-ai fost bun niciodată la mate
și-ți prinzi urechile în formule
inginerești
te rezumi la justiții poetice
greutatea țărânii este egală
cu greutatea omului
așa-i scris de când lumea
amintește-ți că ești pământ
și în pământ
te întorci


ca furnicile matabele

câteodată îți zici că-i destul
alteori de dai după lume
și spui că-i puțin
dar când rămâi singur
cu tine
și faci socoteala
ieși cam tot timpul pe minus
ca un mire stresat
că darul de nuntă
n-acoperă masa și dansul

atunci îți iei viața în cârcă
o oblojești
ca furnicile matabele
înțelegi că și moartea
e un suflet ca tine
ar spune nu
dar n-o lasă inima
când s-au obișnuit toți
să trăiască
pentru că li se cuvine

(nu toți cei care mor
ne lipsesc
unii rămân cu noi
până învățăm să trăim
fără ei
când am deprins arta asta
ne vine rândul
să stăm
până învață
și alții)