Poezie
empty reply
3 min lectură·
Mediu
de cîteva nopți visez haotic
oameni care nu mai sînt lîngă mine
parcă s-a făcut undeva sfat și au zis
să-mi dea o lecție despre ce am avut și cît am pierdut
după un vis ca ăsta mă trezesc panicat
ca și cum aș fi chemat la interviu pentru un job
iar eu stau pe google maps să văd ce stații de metrou trebuie să schimb
sub duș apa refuză pielea
furtunul zvîcnește
un fel de grifon înlănțuit
africa o africa o africa
mă credeam într-o vreme freelancer
fâceam reportaje
despre misionarii catolici din coasta de fildeș
uneori e plăcut să știi că cineva își aduce aminte de tine
te învăluie o căldură bizară
și te întrebi
dacă nu cumva faptul că stai pe loc
într-o demonstrație inutilă de forță
e ceea ce-i face pe oameni să se gîndească la tine
*
în fiecare dimineață
senzația că am adormit în tren și am ratat destinația
ore compartimente fără nici un semnal de alarmă
mi-e prea frică să sar din mers
ajung într-un oraș necunoscut
nu am nici un ban
telefoane cu taxă inversă nu mai există
chircit sub un cer de oțel
încerc să găsesc soluții
dar nu e nimeni să mă protejeze
atunci îmi număr zilele norocoase
rușinat îmi dau seama că n-am cu ce să plătesc
nici măcar un sfert de vin
astăzi electromotorul a funcționat
mașina a pornit fără probleme
am ajuns la timp la ședința consiliului județean
mi-am făcut cruce cu limba
gardianul s-a făcut că nu vede
legitimația mea expirată
mi-a dat de înțeles
că mai am timp
să îndrept
cîteva lucruri
la rubrica diverse o interpelare
despre incompatibilitatea unor consilieri
mă înfășor mai bine în scalp
ca-ntr-un palton prada
mă gîndesc la vînzătorii de lapte din gang
ei stau în ger și așteaptă clienții
așa își duc viața de pe-o zi pe alta
i-am îndrăgit pe undeva sîntem la fel
și eu stau în ger
aștept trupul unei femei
să-mi ducă viața de pe-o zi pe alta
*
uneori îmi vine să mă ascund la capătul lumii
să mă întorc doar dacă oamenii au nevoie de mine
ei îmi dau de știre despre lucrul acesta
cu semnale luminoase proiectate pe cer
în gotham city neoanele se aprind doar dacă
cineva trece pe stradă
nu se fac pași aiurea
nu se irosește lumina
noaptea îmi potrivesc respirația
după bătăile inimii
un spărgător care încearcă
să ghicească cifrul unui seif
uneori îmi iese alteori nu
nu mă mai rog pentru că
nu mai știu ce să cer
îmi protejez patul gol
ca un grifon împietrit
pe zidul unei cetăți
în lipsa ta
sînt cavalerul tristei figuri
și al mesei rotunde
o pasăre uriașă îmi ciugulește ficatul
ochii îmi ies din orbite ca niște fregate
în căutare de indii
e tot mai greu să mă întorc acasă
copacul din stînga îmi spune ironic
oare nu ești tu acela?
mîntuiește-te pe tine însuți apoi pe noi
asfaltul îl ceartă
nu te temi tu care ești în aceeași osîndă
acesta însă n-a făcut nici un rău
l-aș lua cu mine în rai
de ce să mint
toți cei care-au plecat
mi-au spus ești un om bun
dar eu nu vreau să fiu un om bun
dacă asta înseamnă
că vor pleca toți
dacă mi-ar fi viața un teatru de umbre
probabil aș fi un foc ce proiectează marionete
pe o perdea de mătase
http://www.youtube.com/watch?v=QxkHguEp2_M&translated=1
002671
0