ramen

de mîine mă mut în hokkaido aici oamenii se bulucesc în sicrie de parcă ar fi niște microbuze cu navetiști care trebuie să respecte programul se moare cu spor de parcă dumnezeu se tocmește la sînge cu zilierii pentru însămînțatul de primăvară se moare în draci și eu n-am știut niciodată cum să mă port dacă nu-mi spune nimeni că e vreun cunoscut plîng ca neghiobul străinii n-am știut niciodată ce-ar trebui să spun nu cred că țărîna-i ușoară pentru că n-a urcat nimeni la suprafață să spună c-o duce bine n-a cerut nimeni valeriană pentru un somn liniștit nu cred că strălucește o lumină fără sfîrșit ca în celulele din guantanamo bay și nici că vei sta alături de sfinți ei au etapă cu chelsea în schimb cred că dumnezeu e ultimul chef care face o supă de tăiței așa de picantă că-ți scoate din oase răceala pămîntului