Emilian Lican

Întreb și eu sincer:
Îmi poate traduce cineva versurile? Poate cei care au acordat steluță...
Am încercat să tălmăcesc și nu am reușit.
Vă rog să nu mă considerați obraznic!

Dacă nici această poezie nu are originalitate, atunci nu mai elaborez păreri de cititor la nici un autor.
Versurile nu sunt bijuterite în metrica clasică, alcătuirea lor fiind liberă și cred eu că este foarte bine deoarece nu se alterează trăirea sinceră și duioasă a autorului, precum și plăcerea de a lectura un text care curge frumos fără prea multă filosofie ambiguă...
Ce poate fi mai metaforic în descrierea iubitei decât:
,,otrava verde a pupilelor tale ucigătoare"
Deja parcă am un déjà vu, iar irișii verzi, nu căprui spre verde, simt că m-au otrăvit sau mă vor otrăvi într-o dragoste pârjolitoare... Așa am simțit eu, un fin receptor de lirică.
Repetiția nu este întâmplătoare, ba mai mult accentuiază dorul față de persoana îndrăgită cândva, demult, ceea ce mă aruncă în adolescența poetului... Foarte bine!
,,alergai, alergai,
frigeau,frigeau,
ca două mere coapte,
ca două mere coapte,
ce voi face,
ce voi face"

Logic că eroul versurilor nu poate decât:
,,mângâindu-i neîndemânatic"
să facă și el ce poate mai bine...
Acuma, din punctul meu de vedere, eliberarea nu poate fi istovitoare...
Din această cauză presupun că eliberarea hormonală nu a mai avut loc...
Probabil o să aflăm adevărul în poezia următoare a lui Marian, căruia îi mulțumesc pentru postare și bucuria lecturii!

Lecturând această poezie am simțit mai degrabă nostalgia trecutului când mâine chiar va fi o nouă zi peste toate visele, unele în altele, când florile deșertului chiar nu pot să fie îmbrățișate în realitate decât de soarele arzător...
Prima parte cred că este poezia din tot textul, apoi pe mine unul din cititori lectura m-a obosit prin incertitudinile trăirilor acentuate de repetiția cuvintelor: ,,mi s-a părut" iar în cele din urmă cactușii Saguaro sau mai știu eu ce alte specii de flori ale deșertului se transformă în mărăcini...
Totuși când eram gata să părăsesc lectura am descoperit o expresie foarte frumoasă iar dezamăgirea mi se tranformat în bucuria lecturii:
,,lumea este o mireasă cu ie și miros de rășină în păr"
Una peste alta, eu cred, că textul este reușit, deși nu se ridică la acea ploaie de stele și îi mulțumesc autorului pentru prilejul de a împărtăși cu noi trăirile sale dacă nu cumva mi s-a părut că visul său este de fapt o realitate...

Okay! :)

Este un final de ,,9" totuși unde este steluța?
Deja ai elaborat!

Toți suntem!
Din această cauză te rog să ai răbdare.

Mă opun steluțelor... :)

O să dureze maxim 24 h și elaborez.
Ești curios?

Păi da! Asta m-am întrebat... :)

Cel mai tare mă bucur că am mai învățat un cuvânt nou pentru mine:
,,eremit"- călugăr.
Adevărul te duce în lanțuri, esența literară a textului tău, te duce spre adevăr...
Zic eu:
Foarte bine!

Nu e cine știe ce, dar:
Am lecturat cu plăcere!

Este timpul să te mai odihnești... :)

Este o poezie japoneză ,,hai-hui"... :)
Serios?

Mizerie!
Cum Lucicfer, poți să scri tâmpenii fără să gândești!?
Sunt bucuros că măcar eu când scriu, mă asum...
Asta este...
Până la urmă: ,,Foarte bine"!

Ploaie de stele!?
Am lecturat textul, îmi place dar dacă se insistă pot să argumentez de ce nu cred eu în această ploaie de stele! :),

Se vede că este o poezie muncită, totuși...
Trebuie să recunosc un plagiat în titlul ei:
,,când luminile se sting"- Vers dintr-o melodie a formației Holograf...
Sigur că un vierme poetic îl duce pe autor, fără voia sa, cred eu, spre diverse alte versuri din diferite melodi ale ,,Cenaclului Flacăra", cu mici sau mai profunde modificări, alcătuind un text din bucățile inspirate de la alți autori. Din păcate m-am întâlnit și eu în calitate de coordonator într-un volum al trilogiei antologice cu mai mulți coautori ,,Lyrics et prosa" cu o astfel de situație astfel că îi dau dreptate în momentul de față editorului Bogdan, și afirm că și din partea mea, cel puțin la acest text este:
Un mare nu!

Ai dreptate!

Ești într-o zonă din gândirea viitorului...
Foarte bine!

La al dumneastră mormânt,
Este ,,eu"- cel mare
Cum nu este la a lui Ștefan
Știți dumneavoastră:
Cel Mare!

Stănică, cam asa, ai deslușit bine!
Totuși e mai profundă această compunere... :)