Poezie
ccucuveaua
1 min lectură·
Mediu
după păţania biblică
scârbit de înşelăciunea evei
adam mai umblă şi-astăzi
singur pe pămâmt
spre a nu fi recunoscut
e trvestit în pasărea cu
prin muşcătura de măr
dispune de darul şerpesc
al cunoaşterii
dar îi lipseşte nemurirea
cât e ziulica de mare
poate fi auzit plângând
cu-cu cu-cu cu-cu
cine-l ascultă îşi închipuie
că e numele său şi ecoul
dar nu este adevărat
e un cântec al căutării de sine
un fel de imn al reîntregirii
prin care disperat
îşi strigă jumătatea androgină
eva care n-a muşcat din măr
doar i l-a dăruit bărbatului
e coasta-viaţă ce habar n-are de sine
şi umblă aşa bezmetică
prin noaptea minţii sale
pentru că nu o duce capul
imitând ce vede şi aude
s-a travestit şi ea tot în pasăre
şi căutându-l pe adam
spune la toată lumea
cucu-vreau cucu-vreau cucu-vreau
01869
0
Cum Lucicfer, poți să scri tâmpenii fără să gândești!?
Sunt bucuros că măcar eu când scriu, mă asum...
Asta este...
Până la urmă: ,,Foarte bine"!