Emilian Lican

Născut neprihănit, crescut neînceput, Iubirea-i nepregătită-De nimeni șlefuită; O portiță sigilată de inelașul cu un rubin- Ce spart va fi oftând eliberarea chinuită În țăndări de crom, în dulce

Ce înseamnă să fii scriitor? Ce înseamnă școala veche a scrisului în comparație cu școala contemporană a ceva ce aparent nu mai există? Eu cred că nu este nici o diferență! Dragostea pentru

Viforul s-a oprit doar crivățul învârte zăpada, Drumul? O cărare prin nămeții care îl strâng. Prin dunele albe vulpile în coadă își plâng, iar Iepurii sub ele se-ascund ușurându-și

Este o dimineață din nou cu tărăboi, Un tanc rusesc este cărat de un țăran Ce mână-naintea lui două tractoare noi Cumpărate de tatăl lui-Un ukrainean... Doamne ce frig plutește prin aer! Are un iz

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într-o nestemată seară În divină-mpreunare fluturii platini și reci... Într-o

Aburi se ridică pe ape într-un vis, Orfeu îi suflă peste pleoape; Lili vâslește ușor printr-un paradis, Luntrea taie nuferii spre mal, aproape... Salciile blonde se vopsec cu mătreață, Știma

Ah! A venit. A venit ,,bătrâna" cu covid-19; O frunză este încăpățânată, O bate vântul și nu vrea Să pice o dată! Se leagănă în nucul despuiat De toamna cea trecut... Ea este unica dumnezeire A unui

Poate geana peste geană ca să-mi uite chipul tău Dar prin întuneric iară te zăresc şi-mi pare rău! Te-am lăsat a nimănui, lacrimi poate ai vărsat Iar prin poarta larg deschisă cineva te-a

Iertarea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum, Romanii bat toba: Bum-bum! Un alt bici de spate I s-a rupt... Nădușesc toți în timpul încremenit; Îngerii din cer,

Azi este azi, ieri a fost ieri cum în mod sigur mâine va fi mai rău decât ieri și azi...        Apa minerală și apa din ,,Poiana Pompei" sunt la mare preț în ziua de azi. Nu îmi arde de bere

(- Bunicule, poveştile-s adevărate? - Nepoate, asta este adevărată! - Dar adevărate nu sunt toate? -Ba da... Pentru că a fost odată...) Imediat după ultimul război, Într-o vară sticloasă cu

,,Idealul lor în viață e femeia cu mustață" Fie grasă, fie slabă numai să aibă și barbă, Ras pe față și la anus să nu faci antitetanos, Cârlionți pot să mai fie, de ce să îmi pese mie!? Nu-i

Să îmi bag toți îngerașii mei albi în tine Prin strugurelul de pe buzele-ți dulci... Atrași să îți pătrundă în sânge, în A.D.N.-ul tău modificat de adami, poate ca mine, care turbat de

Acolo unde muntele nu mai respiră, Prin stâncile unde caprele nu cutează, ,,Alpinistii" străvechilor timpuri conspiră... Dar nu au văzut nimic, A.D.N.-ul este o spiră! Prin ceața răsfirândă o

Fără vânt în taina nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite- Vrăji-vrăjite și ofilite... Babe prea de mult băbite- Vrăjitoare scorojite; Se strecoară ca o ciumă Ca să-ți

Fără titlu, generic și muzică Decor Cadrul 1 Toamna pe un câmp, un pâlc de tei, salciile dezvelite pe marginea unui pârâiaș plin de mătasea broaștei, un broscoi crăcănat înoată spre un

Alb ca varul, o nălucă, neatins de om, de-ambiții Paște calm în dulcea luncă sub un pom cu flori de Mai... Nepăsător, nepus la muncă , fără griji și prohibiții... (Un cioban fără oi, fără măciucă,

Soba arde toate bârfele din pat- Tremurând suav trandafiri aurii Prin umbre de lalele pe pereți Înmiresmându-ți mierea iubirii Cu păcatele diafane Pe care nu le mai regreți; De alte vorbe-Simpatice

Frumoasa Soraya obosită ajunge acasă, Pantofii cu tocuri lungi pe trepte îi apasă- Însângerata lor culoare prin noapte străluceşte! Vecinul-Un preot de după draperii pândeşte... Treaz fiind în

Radiază de fericire la mică adâncime, Soarele o alintă prin unduirile umede- Umbrită trecător de frunzele veștede care plutesc. Mă gândesc la tine... Râul se dezmorțește sub barca-ncărcată cu

Părul precum grâul ce așteaptă treirat Așezat cuminte pe pernuțele de nori, Privirea-ți migdalată cu turmaline verzi Așteptă să adoarmă poate abia în zori... Dar dacă exploratorul nu s-a