Emilian Lican

Tot este ceva...

Foarte frumos!

Fără comentarii!
Îmi place coaja de nucă!

Am căpot da și alți literați, chiar profesori universitari, specializați în Limba Și Literatura Română...

Nu sunt de la meteo, dar este una dintre poeziile alea mincinoase care îmi bucură sufletul...
Foarte bine!

Iubitele astea toate sunt belele... dar nu putem trăi fără ele! :)
Cu bucuria lecturii!

Gândind despre moarte cât trăim, asta este nemurirea noastră... (cred eu).
Îmi place ce am citit mai ales că ați și scris ceea ce majoritatea gândesc... În plus:
,,Poate sunt bătut în cap dar eu ori mă odihnesc apoi continui ce am început, ori fac pace și-o iau de la capăt."
Cu plăcerea lecturii!

Un crâmpei din sufletul poetei care îmi amintește de plimbările mele prin cimitir unde citeam tot felul de versuri pe cruci sau monumente.
Versurile dumneavoastră sper să nu fie postume deoarece simt că mai aveți multă energie creatoare.
Cu plăcerea lecturării unui sonet deosebit!

Un frumos pastel de la pământul unde crește iedera până la cerul dantelat cu stele prin care se zărește parcă Calea Lactee unde pășeste dorul...

It is a sincere enthusiasm! :)

Prin lectura textului, gândurile scriitorului,
(strigurile), descriu foarte frumos si corect, zic eu, femeia fabuloasă, strașnică, care se dăruiește fără fițe-până la urmă este ,,femeia port" mângâiată de valurile vieții... Cine nu își dorește ,,o 'neața!" aruncată ,,ca o prelungire a sânilor aproape adormiți în ceașca de cafea"...
Bine a sugerat poetul, la începutul poeziei sale că nu te poți mântuii într-un loc fără femei. Cred și eu asta deoarece, altefel mântuiea este inutilă, iar nemurirea nu mai există...
Prin rândurile citite am deslușit nu numai un ușor umor-erotic dar, și dragostea adevărată care este câte o dată destul de trecătoare...
Cu bucuria lecturii!

Am comentat din greșeală că modific ultima strofă, am modificat ultimul vers din prima strofă. Am revizuit și versurile cu 17, 16, 11. Mai revăd încă o dată întreaga poezie chiar și stilul mai direct pe care l-am abordat.
Până la urmă îmi doresc să fie un text plăcut lecturii de către fiecare cititor...
Vă mulțumesc!

Îmi place, am lecturat cu plăcere dar s-a terminat prea repede, tocmai când eram curios dacă sandaluța a fost găsită de prinț s-au a rămas pierdută...
După părerea mea, stilul este veroniscian, dar totuși nu am citit nici un poem, că despre asta este vorba ca și specie a poeziei epice, din ce a scris Veronica Micle. Nici nu cred că există, deoarece lumea pe atunci făcea foarte multă dragoste iar poeziile erau mai scurte și mai profunde...
Nu îmi place că ochiul cititorului pasionat de poeme este cumva abuzat de prea multe ,,căci"-uri.
La un moment dat, cam pe la mijlocul plăcutei lecturi, am crezut că ar putea fi o incantație proprie a autoarei dar am realizat că duhurile, demonii și îngerii, cu plăcere chiar s-au apropiat, dar așteptând să se termine ritualul s-au plictisit, și au plecat, deci nici iubitul nu s-a mai întors...
,Când cămașa te-închide și te-adună de pe jos."-Versul acesta cred că este refrenul...
Până la urmă, după cum spune și titlul am lecturat cu bucurie introspecția:
,,De vorbă cu sufletul meu..." , ceea ce nu este tocmai rău.
Probabil avem nevoie câte o dată să defulăm liric pe intindere mai mare...

Sacrific accentul deoarece m-am ferit întotdeauna de ,,și"-urile astea care par că duc la puerilitatea cea mai la îndemâna poeților.
Ultima strofă îmi place și o modific așa cum ai propus deoarece, chiar face versul mai puternic accentuând pastelic începutul poziei...
Mulțumesc

Lupoaica...

Furouri albe plutesc sub cer portocaliu- (14)
Luna-pânza își așterne peste codrii-ntunecați,(15)
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu(13)
Cu nouă șoimi prin crengile-i cu ace încurcați...(13)

Tot atâtea fecioare cu aripi-șoimănele(14)
Stârnesc tornade amețitoare aprinse de dorință:(17)
Pe cine să păcălească în joc de măiestrele(15)
Câmpul le primește doar îmbrăcate-n catrință...(14)

Dânsele îl caută pe cel ce iubirea le-a furat,(15)
Sufletul să-i ia printre oițele aflate la pășunat(17)
Când buciumul o suna sfâșâietor pe-nserat...(14)
Arșița dorului le-a cuprins, pe moș s-au cășunat!(15)

Moș Gerula fluiera ușor pe nas, nepăsător-(15) Întins cu mâna-n brăcinari sub pălăria unui pom,(16)
Uitat de turma mioarelor, la Baba Vesta visător,(17)
Alte june iele, cine știe ce visează un om...?(16)

O portocală mare se plimbă leneș printre stele,(16)
Cerbul-Coroană De Argint o linge în izvor,(14)
Un lup tânăr rupt de foame scheaună cu jele,(14)
Sau poate tânjește după vreun recent amor...(13)

Nălucirea-i tot mai clară în somnul fără griji(15)
Când Fetele Câmpului cuminți îl înconjoară;(14)
În fuste albe-nflorate, sânii goi, cu ochii miji(14)
Îi rup cămașa udă, săruturi îl împresoară.(15)

O limbă-n ureche l-atinge umed, drăgăstos,(14)
Barba, buzele-i groase, fruntea lată-i o alintă,(16)
Gerula este vrednic, harnic, încă arătos...(14)
Se ițește prin ițari că poartă o unsă flintă!(15)

Șoaptele de iubire curg, sparg viclenele ecouri,(16)
Țăndări infinite îi intră-n inimă prin sânge,(16)
Deschide ochii, vede: pinguini zburând în stoluri;(15)
Deodată dârzul Gerula plânge!(11)

L-a-ncătușat în gheață a Nordului Crăiasă(16)
Căldură în trupul rece până-n Decembrie să-i fie,(17)
Agonia dintr-o legendă vie la vatra cea frumoasă,(16)
Acum prin însorita și dulce-amara Românie!
(16)


Nu obișnuiesc să îmi număr silabele. Nu le-am numărat altor autori niciodată!
Totuși Amanda are dreptate și sunt de părere că acest text trebuie lucrat. Este unua dintre poeziile mele, care cred și eu, că merită...
La număratul silabelor am luat în calcul și conjuncțiile, interjecțiile... Asta este cheița licenței mele, mai mult nu vreau să degradez piciorul metric în favoarea măsurei...
Bun. Probleme ar fi la versurile (17), (16), și cel cu (11). Acum văd ce pot face...
Asta trebuie să rezov în primul rând! După asta discutăm și celelalte aspcte observate de tine.

Am șterss și virgula după ,,șoimănele". Ai dreptate!
La
,,Luna pânza își așterne peste codrii-ntunecați,"
Ai dreptate și aici. Acum văd și eu cu mintea odihnită... Totuși o să modific cam așa, chiar dacă pare mai pretențios:
,,Luna-pânza
își așterne peste codrii-ntunecați,"
Am pus cratmă după ,,Luna" și cred că am rezolvat cu eleganță problema fără să stric structura inițială versului... Dacă nu ești de părea mea o să modific așa cum ai spus tu:
,,Luna își așterne pânza peste codrii-ntunecați,"
Bun. Azi mă concentrez și pe ritm.
Mulțumesc pentru tot cu prietenie!

Sigur o să corectez acum și o să mai revăd ritmul poeziei. Mulțumesc frumos!
Pentru Claudiu:
Este doar o amuzantă coincidență... Mulțumesc pentru lectură! :)

Fără limite... :)

Eu zic că am scris bine.