Lullaby

era un poem... pe bune!

Cum citești... :)

ușor/puișor – margini/imagini – duios/frumos – taci/faci – drag/prag – dormitor/coridor – suspine/vine – mami/nani, tati la tanti a plecat, țâțe și Freddy Krueger

Domnule Lican, mai puțin mouse, mai puțină tastatură,
Mai puține comentarii, mai multă lectură.
Ia uite – am făcut și-o rimă. Și nici n-am vrut. Atât s-a putut – altă rimă!
O. Doamne, sunt pe val...

Oricum,

redevenind serioși – comentați de cele mai mult ori absolut aiurea și scrieți în cel mai bun caz prost. E drept, nu am avut ocazia să vă aprofundez opera, nici din cărțile de autor, nici din antologii deci s-ar putea să mă aflu într-o gravă eroare. Totuși, textul de mai sus, cel asupra căruia m-am oprit, e sub nivelul oricărei mediocrități acceptabile (observ că există și așa ceva). E de fapt o mizerie, o mică libidinoșenie fără finalizare. O labă tristă, domnule, ce s-o mai dăm pe după vișin că doar suntem între bărbați.

Există domnule Lican un anume simț al ridicolului la fel cum există și o măsură (în caz ideal justă) a acestuia. Dumneavoastră pare că nu aveți acest simț și jucați în picioare aceea măsură.

Rețineți că nu mi vă adresez în sens absolut și nu caut să vă jignesc. Exprim o simplă opinie personală (poate o mai au și alții) iar această opinie se referă la poetul (desigur) ce se autointitulează Lican, autorul nestematelor de mai sus.
Nestemate care desigur se pot șlefui (bine, nu exact astea, dar altele, cine știe...) câtă vreme autorul caută să afle dacă tot ce s-o fi scris despre dânsul prin vastele antologii ar putea la un momendat să fie și-aievea.
Dacă termină deci cu prostiille.

Vă doresc vizionare plăcută în continuare.

Tocmai eram așezat pe vasul w.c.-ului când am citit pseudo-opinia dumneavoastră...
M-am simțit foarte bine, mulțumesc! :)

Ați demonstrat singur și din nou tot ceea ce era de demonstrat.

Emilian, corectează!!!

Acum corectez.

cu doi i.

Asa este și corectez deoarece:
,,ce știi" este la timpul prezent în modul indicativ după care mai apare și acel: ,,să faci"...
Mă onorează cei care mă corectează și îmi dau sentimentul de siguranță deoarece nu sunt lăsat să perseverez în greșelile inerente creației, chiar dacă la prima vedere ar părea nevinovate...