Emilia Luca

Cugetari Nu mi-e rușine să-mi recunosc micimea Nu mi-e rușine să-mi recunosc măreția Ambele fac parte din secretul profund al ființei mele- al divinului lăuntric Care ma definește ca Om Între

Parfumul tău Parfumul tău pe-un alt bărbat Miros cu unde-mbietoare De dor și de iubire De Dumnezeu în Om Și Om în Dumnezeu Cum e parfumul tău, Nu are. Căci tu îi dai miros parfumului Si nu

Picatura de rouă Strălucește-n soare Ș-absoarbe cu nesaț A dimineții raze Atât cât e de mică Ce pură este, ce curată Această particică A apelor surată Căci are conținută-n ea O

Din haos, din nimic Primul gând a transcens Devenind Cuvânt Creație – Univers. Poate că sunt din haos Poate că din nimic, Poate că toate sunt un gând Exprimat ca Om prin

Îmi las toate visele Și nesăbuințele Dorințele mele toate Să fie alchimizate. In cristale negre, pure În diamante prețioase, rare, Cu a iubirii fulgerare Ce e laborator de

Dacă de eoni te iubesc mereu Vezi cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu Pe Tatăl-Mama Creator Ce-n inimă mi-a pus izvor De-a pururea curgător Un fluviu de iubire. De vrei sau nu să-ți amintești De

Plouă mărunt Cu raze de soare Picături de ploaie Pe caldarâm. Fuioare de lumina În norii mari si grei Raze vii de curcubeu În sufletul meu. Lumina albă strălucind În culori calde

Flori de nufăr Nufărul a înflorit Crinul s-a rostogolit Din înaltul Cerului In sufletul Omului Cu miresme să-l hrănească Și-n haină dumnezeiască Să-l îmbrace drăgostos Căci fiecare Om e

Copil din Cer, De pe Pământ Din Mama Geea Și Duh Sfânt Din gânduri de iubire Frumusețe și mărire Te naști prunc mic Imensitatea străbătând. Privește-mă imensitate Cât sunt de mic Ce

De-atâtea Ordine, Norme și Legi Începi încet să amețești Te tot gândești, te învârtești Până ce-n iad nimerești Cu aceste legi-fărădelegi Ce sunt total neomenești S-ajungem unde vor ei de

Micuț, ridat, bătrân, bătrân cât Universul cu ochii albaștri precum diminețile senine de vară m-ai pătruns cu privirea plimbându-mă astfel prin eternul prezent prin galaxii, planete și

.................. Imi amintesc de clasa a-IV-a , cînd la ora de istorie ni s-a predat cum a luat naștere poporul român, m-a cuprins o furie de nedescris și o dorință de a face dreptate la fel de

Misterul din Taina Tainelor Ești tu, sau el, ori ea, ori eu Ascuns în profundul Dezvăluit al Creației. E peste tot în jurul nostru În noi, în praf, sau în sori În munții, în gâze sau

Îmi caut rădăcinile în mine Îm memoria celulelor și a genelor În ADN-ul codificat a ființei mele Caut cifru sau parola Să-mi desecretizez arhiva sufletului Să-mi dezvălui Sinele Ș-apoi să

Și-n alte vremuri Am venit pe Pământ S-aduc fluvii și râuri De iubire și divin cânt. Celestia Vistia mi s-a mai spus De cei ce m-au recunoscut, Iar pentru alții eram o fată

Aseară a bătut în geam Un puf de păpădie Așa credeam când l-am văzut Ușor și diafan precum un fulg. L-am poftit în casă și priveam Ce gingas se mișca, ce frumos dansa Lumini strălucitoare

O frunză s-a desprins de pe un ram, Cu grație a plutit ușor S-a așezat ca pe-n covor Pe iarbă , sub copac. O adiere-a ridicat Spre cer , micuța frunză Și tot mai mult a înălțat Această

Lângă podul suspendat Pe un petec de pământ Iarba ce ieri a-ncolțit Acum locul l-a-nverzit. Astazi de departe văz Pete galbene în iarbă Am crezut că-s pungi de plastic Aruncate la

Sunt călător în Univers De dincolo de zenit am venit Să simt viața pe pământ Natura cu a iubirii cânt. Sosit-am din Libertate Să îmi pun văluri în toate Uitând de unde vin și cine sunt M-am

Rază de Soare Cu gust de floare În vis de iasomie Parfum de vanilie. Vis înmiresmat De dragoste curat În albe flori Dor de culori Unde creând În albastrul infinit Pe oceane si

Parfumul tău pe-un alt bărbat Miros cu unde-mbietoare De dor și de iubire De Dumnezeu în Om Și Om în Dumnezeu Cum e parfumul tău, Nu are. Căci tu îi dai miros parfumului Si nu el ție. Cine

Copil din Cer, De pe Pământ Din Mama Geea Și Duh Sfânt Din gânduri de iubire Frumusețe și mărire Te naști prunc mic Imensitatea străbătând. Privește-mă nemărginire Cât sunt de

mi-e dor să mor în nemurire să mă trezesc din moarte prin duioase șoapte de iubire să râd plângând de bucurie apoi să strig: evrika sunt vie.

Iubire inefabilă Adiere adorabilă Trestie mlădioasă Mătase vaporoasă. Dulce amor Mi-e tare dor Din leagănul ideilor Să iau seva viselor. În infinit să fiu Pulberi de nimic Nimic care