Poezie

Iluminare

-amintire din Făgăraș. Vf Bindea-

1 min lectură·25 iulie 2002

Mediu

Consumat de ceață și ploaie,

Julit, cu unghiile frânte, de piatră mă țin,

Cu ochii închiși iluzia soarelui arde,

Ciudat, în mine totu-i senin!

Aburii denși țâșnesc spre înalt

Smulgând din stânca, lăsată în urmă,

Ca din gingii.

O căldare de rocă și iarbă ce fierbe la rece,

Paradis nepopulat,

Din aroma ta păgână nu poți să-ți revi!

Serul tău la teamă și prejudecăți, la ură și

Diferențe mă face imun.

Egoismul s-a amestecat în nepăsare,

Ce dacă nu-i loc de hârtie pentru ce compun!

Acum,

Nici Moise n-ar mai scrie

Ce-mi revelează Dumnezeu

Căutarea e arma pierzaniei...

Voi putrezi impasibil în chilia spiritului meu!

(10-iul-2002)

001.918

Emil Tudorache. “Iluminare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/23092/iluminare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.