Poezie
Metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
În ieslea cerului
Îngenunchează nori cu ugerele pline
Tristețea picură din osul Domnului
Topind trecutul ce se plânge-n mine
Rechem un anotimp fugar
Mă ninge și mă plouă deodată
Se pierd trecute zilele din calendar
Și mă-nconjoară ca pe-o cetate îndelung asediată
Mirosuri vii mă trag în somn
Să nălucesc văpăi de soare stins și lună plină
Din trupul zilei împușcat
Rup câinii nopții bucăți de dor, fără de milă
Și cînd se satură într-un târziu
Purtând în ochi luceferi de alabastru
Încep să-nfulece hulpav și crud
Merindele de amintiri din mine
Lăsându-mă sărac și înghețat - un tainic astru
012.926
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emil Iliescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Emil Iliescu. “Metamorfoză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-iliescu/poezie/1759838/metamorfozaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVNVninel vrânceanu✓Vă salut cu toată stima d-le Iliescu Emil! Am citit poeziile dvs. și descopăr in ele nostalgia pură! O armonie tainică între un trecut pilduitor și prezentul ca un nou început! Versuri pline de sens,de înălțare a spiritului!
0