emanuela florea

Adoarme in mine umbra cu maini de copil, ascunde cotloane tulburi de adult si rupe panzele coconului - e om. Clocotite si fragede apasa bucati de carne pe ochii prea mari a intrebare,

Cuvant inchis in cocon de coarde vocale hranit din cuvantul aruncat rebel, doarme o mie din secunda sa poata rupe tacerea din minte, calmul inradacinat sub scoarta; Muzica obosita de note... de

Clar, transparenta luceste spre soare si unde vechi ard crapand in vid; Sub lupa imense si consemnari nescrise, sub clar de priviri precise, Cunoasterea rupe bucati dintr-o minte ce-aluneca in

Nu ma iubi. Para si foc ard pe buzele mele. Nu ma iubi. Moarte si cuget se scurg din genele mele o data cu ploaia. Nu ma iubi. Obrazul - bun straj palatului de topaz - inchide totul si

rasturnat gadila talpile cu pieptul unei stele furate din gradina mamei lui... Ma invart in juru-i, sucesc, rup, destup, Impac, desfac inimi, Impachetez, ornez zambete. Fug... tai, cos

tarziu adorm. O litera de scrum. E rece si rece sunt eu. Tarzie asta seara fara, fara celalalt eu. Lipseste tarziul. In tine l-am pus. Tarziu impletit cu susul in jos spre tample. Impinge cu

ma asez intre palme astept uraganul sa-si urle furia ma rastorn buturuga de carne tipa scartaind cu umbre de stea si ploile albe rasuna neincetat in inima ,neobosita mea imi ofer capul

Parfumul unui cantec rar fradonat frenetic de-un fierar ce si-a pierdut Lumina. Credinta verde din palmele-i se usuca cand Toamna ii rasare in buzunar. E pacalit de soarta. muritor prins

Se linge pe bot Felina de Pica. Viata trece tiptil,tiptica prin creierii Celui-ce-Spune \"Buna dimineata !\" Cu bratele si ochii pe pieptul deschis coloreaza visele in

Prinde-mi in par ceva, o raza de soare sau apa inverzita in floare, sa curga. Canta-mi candva noaptea sub ferestre albe, carari crescande, in soapta. Saruta-ma cumva de acolo unde

de ploaie si de stele inflorea cerul, impreuna infloreau ca stelele batute de tine pe sufletele mele. Un ochi sau doi purtai seara aceea... adu-mi aminte! doi albastru-ticsit... tii

ingheata-mi inima dintr-o suflare si pastreaz-o intr-un fulg de nea. In ochii tai se cerne iarna cu vapai albastre si gheata rasare in odai peste sufletele noastre. Inchide

Noaptea saruta abur narcotic in asternut de saten cruzit de galben. si moale si dulce respira dimineață sub ploaia-cires. Cu parul prin intre gratii de suflet scurt verzeste visele cu lacrimi

e doar un dor... dar dor Diminetile intre coaste si Soarele din genunchi, Frunzele cersite de pomi Primaverii, Pielea de atingeri rapuse rasunand a clinchet purpuriu, Ochii de

Þip si tac linisti in burta unei chitare proaste. de cand am pietruit patul pe geamuri, perdele, covoare si pereti imi curge din gura, din palme... numele tau. Blestemat sa fii,

Inchin tie ce am, le-am primit, le vars ,Carunte, Ia-le ! Fiind fiinda ,murmur o sticla, o poveste cazuta in strada de casa sparta. Usa e de pasari alungand in vals caldura. Ma vindec,

mi-am vanat soarele intr-un pahar cu sange proaspat plans se bronza pe fundul de ciutura striga pufos ca vrea afara dar nimeni sa-l atinga, frigea... latrator la luna, rivalul

Secunda intinsa si rupta, lipita oriunde ar vrea, apare in frunte cu zambet pe buze si durerea musca din ea. O clipa se ascunde sub frunze, pacate galbene, cealalta clipa adoarme muta, mananca

țicnitul scobeste pulsul uscațiv, sangele sa sune. pumnalul ăsta orb plantat pe-o rana zbiară de-o vreme plânsul înfundat din ingerii cărați pe targă la morgă. monștrii cască plictisiți in

Cu genunchii rasfranti, cu radacini infipte in mal, cu vant suierand, cu clipa mea albastra asteptand. Cu pumalul ,zambind,in palme, cu chemarea taisului spre noapte, degetele si fruntea

Capcane pentru degete, stramtori pentru priviri si ace pentru ganduri clatesc a mele jocuri. Ridic degetul spre nor ating bolta in frunte; rasuna tigla-n scoarte ce gandurile