Poezie

Fur, iubite...

1 min lectură·21 mai 2004

Mediu

rasturnat gadila talpile cu pieptul unei stele furate

din gradina mamei lui...

Ma invart in juru-i,

sucesc,

rup,

destup,

Impac,

desfac inimi,

Impachetez,

ornez zambete.

Fug... tai, cos nopti,

saruturi si imbratisari.

Te fur intre coaste cate putin fiecare data

si fara sa simti, cladesc sub piele

templu ori cuib de soare.

Mananc din rodiile tale,

semintele otravitoare le scuip

Si iti ranesc culmile

cu un copil ravasit de valtoare...

Te fur... te ascund in noi,

noi... si aici dorm albinele mainilor noastre,

isi cresc ceara si mierea din noi.

Simti fagurii cum dau in parg ?

Iti fac cerc de pietre si floarea ti-o spun

pe inserate la plecarea cercurilor de castane.

Soaptele ce-mi curg din ochi nu le lua in seama,

Sunt eu, indragostita,

oarba cersetoare de lumina roz.

Rupe-ti un colt din umar si lipeste

cununa mea de lauri despletita.

Coboara-ti aripa pe a mea, sa fie una,

Zboara cu ea prin toate acele

ce le numeam vise.

022.973

emanuela florea. “Fur, iubite....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emanuela-florea/poezie/74130/fur-iubite

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Sri Kali e frumos ce scrii tu... miroase a viata fara farduri...

\"viata fara farduri\"....sau o parte mica mica din mine care tipa sa iasa putin afara :)