Elisabeta Graur

Trecutul e țărmul de unde plecăm dar pe care îl păstrăm, totuși, în noi... o \"Ithaca\" ce ne orientează pe drumurile noastre... pentru ca acestea să nu fie simple trepte care nu duc spre nimic... Și să putem visa viitorul așa cum ni-l dorim. Van Gogh visa, de pildă, ca după moarte să ajungă într-o stea! Cine știe dacă nu i s-a împlinit visul?
Mulțumesc pentru popasul făcut pe această pagină și pentru cuvintele care mă onorează.
anamaria

Mulțumesc pentru trecere și pentru \"urmele\" ei, deopotrivă. Iartă-mi întârzierea, Teo... m-am luat cu toamna...
Daaaa, fluturii aceștia sunt... speciali... Îi iubesc cu adevărat. Mă tot întreb unde se ascund când vine toamna și de unde apar în primăvară! Și cărăbușii fac la fel: doar în luna mai ne însoțesc, amintindu-ne de copilărie... apoi pleacă la ale lor...
Să-i lăsăm să-și deschidă aripile, iar noi să încercăm să ne bucurăm de ceea ce ne rămâne... Pentru că \"avem datoria de a fi fericiți\". Așa spunea Aristotel...
cu prietenie,
anamaria

Textul tău m-a impresionat și mi-a amintit de cuvintele lui Octavian Paler (redau din memorie): o jumătate de iubire înseamnă o singurătate întreagă. Aici, două jumătăți a două diferite iubiri fac două singurătăți... aproape perfecte...
Iar pentru locul \"ultimului romantic\" e mare bătaie, Teo! Mai ales acum când prin spărtura din acoperiș urmărim schimbarea anotimpurilor...
Am citit cu plăcere. Mai trec.
Aș avea, totuși, o obiecție: prea multe țigări! :)
anamaria

mulțumesc că v-ați oprit asupra scrierii mele precum și pentru îngăduința pe care mi-o acordați. Și din dureri se pot naște zâmbete, nu-i așa?... sau poate tocmai din ele...
cu recunoștință,

ceea ce expui tu aici in mod atat de sensibil se inscrie in atitudinea tinerilor fața de lumea din care fac parte. Crede-mă, ceea ce ți se pare a fi urât în această lume poate fi schimbat... și, în plus, cel ce poate face această schimbare ești chiar tu! Încearcă să te bucuri de frumos, să-l \"vezi\" (există, crede-mă) și ignoră urâtul... te va ignora și el pe tine.

Ramona, ai dreptate. În viața de zi cu zi contează faptele și mai puțin cuvintele. Și totuși... există două cuvinte pe care ar trebui să le rostim mai des. La \"te iubesc\" mă refer eu aici... Oameni, fluturi, flori, soare... orice... \"te iubesc\"... și am fi mai buni și mai frumoși, fără să ne coste nimic. Mulțumesc pentru cuvintele tale.

Alin, m-ai pus pe gânduri. Cred că exprimarea mea e nefericită. Acum realizez. Nici tatăl meu nu \"a ales\"; dacă ar fi fost după el, era și acum în lumea noastră, așa cum e ea... Mulțumesc, mă gândesc să schimb formularea.

iar eu nu sunt Dalila :)
Da, puterea stă în potrivirea cuvintelor, în însuflețirea lemnelor, în armonizarea sunetelor... în capacitatea pe care o are cineva să-l facă pe cel de lângă el să vibreze... Fericiți cei ce au astfel de prieteni!
Mulțumesc, Ramona, pentru interes și pentru gândurile frumoase pe care mi le lași aici...

...și dacă e trecut... înseamnă că e vis... doar vis și lacrimi, așa cum simt eu acum...
Îți mulțumesc pentru revenire, ramona.

Mulțumesc, Ramona, pentru lectură și pentru cuvinte, deopotrivă.
Vine o vreme când oamenii care înseamnă atât de mult pentru tine sunt doar amintiri, când nu te mai simti „apărat” din spate de cei care te-au adus pe această lume... pentru că ei „s-au dus să moară puțin”, nu-i așa, și pe tine te încearcă toate furtunile asemeni unui copac tânăr și singur, crescut în mijlocul câmpului, lipsit de apărarea pădurii din care ar trebui să faci parte...
Am citit câteva din creațiile tale, îmi plac foarte mult, dar cred că nu sunt cea mai potrivită să le comentez... eu sunt pe „banca de rezervă”. :)