Rugăminte

1 min lectură·24 martie 2010

Mediu

Sufletul e din ce în ce mai trist,

pașii-mi sunt greu de urnit,

să mă desprind de tot, de toți

cei ce rămân triști pe la porți...

Să mă ridic, dar n-am puterea,

că-i mai mare azi durerea

ce în suflet se pogoară

și simt cum mă doboară...

Dar mă-ndrept iar spre lumină

și renasc în zi senină,

și-l rog pe Bătrânul Timp

să-mi mai dea un anotimp,

doar atât, nu-i cer mai mult,

să fie îngăduitor cu mine

să mă-ntorc iară la tine...

012.855

Elisabeta Gîlcescu. “Rugăminte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13934373/rugaminte

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Frumos surprins sentimentul...batrinul timp e atit de tinar incit are minte de copil...o poezie de moral!