Poezie
Când tăcerea...
1 min lectură·
Mediu
Când tăcerea te face complice,
Curaju-ți lipsește din minte.
Mai bine tăcut pe vecie,
Că-i aur și-acolo sub glie.
Mai bine-n pământ putrezească,
Tăcerea cea moartă și lașă.
Că unii o au chiar din fașă
Și-atunci nu e niciun păcat,
Nicicând nu vei fi judecat.
Ca păsările știi ce-i tăcerea,
E dulce și sfântă ca mierea.
Ca pomul tăcut ce dă roade
Și tu poți rodi peste noapte.
Ca iarba ce crește-n tăcere
Și tu poți scăpa de durere.
002.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Gîlcescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Gîlcescu. “Când tăcerea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13934321/cand-tacereaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.