Poezie

Bucurie tristă

1 min lectură·22 martie 2010

Mediu

Azi sunt bucuroasă,

Dar bucuria mea e tristă,

M-aștept să văd o lume

Dar oare ea există?

Încerc această lume,

Și văd cum se trăiește,

Se-ntâmplă o minune,

Lumea mă iubește.

Și lumea toată-mi spune

Că nu este poveste.

E adevăr, respect, pe bune,

Durerea nu mai este.

Uit și de tristețe,

Și uit de a mea țară,

Chiar dacă-s exilată,

Durerea nu-i amară...

Mă bucur pentru mine,

Sunt bucuroși și alții,

Acasă, mi-e rușine,

Toți râd când iau țeapă.

Mă bucur pentru tine,

Când fața-ți radiază,

Ai reușit! Stai bine!

Ai tăi te-nvidiază

Că ți-ai făcut în lume

Un rost printre străini

Și uită al tău nume,

Fiindcă-ți merge bine.

Dar nu știu ce ruine

Peste trup și suflet

S-așterne peste tine

Și-o ții tot într-un plânset

După pământul țării

Și după cei de-acasă,

Și după apa mării

Și câmpul de mătase...

001.186

Elisabeta Gîlcescu. “Bucurie tristă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13934064/bucurie-trista

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.