Poezie

Un zâmbet

1 min lectură·19 martie 2010

Mediu

Un zâmbet este un imbold

și o frântură de speranță,

o rază de lumină-n colb,

o vrajă aruncată-n față...

Un zâmbet este ca un scut

În arșița mistuitoare,

E ca și pruncul nou-născut

Sau pomul cel scăldat în floare…

Un zâmbet după-o palmă grea,

chiar de te doare câteodată

sau uiți de ea cum te ardea,

astăzi o vrei iar sărutată...

Că-i natural și e cuminte

acest surâs de-ncurajare

sau de aducere aminte,

când erai trist, făr’ de-alinare...

Aleargă ca să-l întâlnești

La început de primăvară,

Doar el te-nvață să zâmbești

și chipul tău străluce iară...

Apoi să cadă pe pământ

Doar un grăunte din privire

Și-mprăștiat sau luat de vânt,

Din el răsară mii de fire...

Și răspândite peste tot,

tot zâmbete în împletire,

ca o dovadă de acceptare

sau de iertare și iubire...

Și liniștea dacă se lasă

pe chipul tău cel luminos,

și spune-mi dacă ești acasă

c-un singur fir, dar sănătos...

001.173

Elisabeta Gîlcescu. “Un zâmbet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13933699/un-zambet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.