Poezie

Cuvinte

1 min lectură·19 martie 2010

Mediu

Se înalță mândra lună

tot mai sus, frumoasa zână,

și lumina-i tot mai rece,

cade în grădini și trece.

Peste tot e iar tăcere,

somnul unei lumi ce doarme.

Păsărele disperate

cântă, cântă ne-ncetat

pentru a opri în loc ziua,

ce dispare-n întuneric

și cinstesc acele umbre

reci și triste ale zilei,

iar în nopțile vegheate

de o lună ca-n povești,

văd privirile mirate

ce se-ascund după ferești,

pe când caut eu cuvinte

ca să suflu peste rana,

care-i mare și adâncă,

și să-mi fie leac la suflet,

să fiu tare ca o stâncă.

001.146

Elisabeta Gîlcescu. “Cuvinte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13933662/cuvinte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.