Poezie

O tinichea

1 min lectură·13 martie 2010

Mediu

Un premiu...

Ce mare prestigiu!

Îl așteptam

Și toți îngroșam

Sălile imense...

Stam cuminți

Și ne întrebam:

Cine va fi premiat

Sau evidențiat?

Că atât era: o tinichea,

Nimic altceva.

Am și eu

Acest trofeu,

Care e vai de el,

A ruginit...

Dar și acum,

Ca și atunci

M-am bucurat

Că m-au onorat

Cu o tinichea...

Dar rugina ei

Era mărturie

Pentru ce-o să fie,

Peste ani mulți,

Tot mai mărunți.

A fost pe drept,

Nu că-s deștept...

Nu m-am zgârcit

Când am muncit...

Și cât i-am iubit!

Ca sare-n bucate,

Cu gustul de carte,

Din care s-au înfruptat

Pe săturate.

001.136

Elisabeta Gîlcescu. “O tinichea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13932756/o-tinichea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.