Poezie

Fericirea

1 min lectură·11 martie 2010

Mediu

Vin zile grele și e timpul

Să-ți amintești c-un gust amar

Ce fericit erai pe vremuri

Și astăzi timpul cel hoinar

Þi-a amintit că fericirea

E-atât de crudă uneori

O pierzi în zbor, o cauți iară,

Dar se ascunde printre nori.

Ești fericit și uiți de moarte

Când tu ești tânăr și mai poți,

Căci fericirea zburdă-n viață

Trecând o vreme pe la toți.

Nu stă prea mult, să-ți fie bine,

Să nu te-nveți cu nărav rău,

Chiar de-o ascunzi de ochii lumii

Ea te trădează când ți-e greu.

Așa că nu te-ncrede tare

În fericirea dintr-o zi.

Ea nu stă veșnic doar la tine

O plângi ades, în nopți târzii.

Că lumea-i groapă de mizerii,

Un teatru de orgolii plin,

De rătăciți și nestatornici

În viață, fără vreun destin...

Și de te rogi la fericire

Să-ți intre-n casă, la copii,

Tu, roagă-te și pentru mine

Să-mi treacă pragul într-o zi.

Că sunt mulți în astă lume

Ce îți strică fericirea,

Să le meargă lor mai bine,

Îți aștern nenorocirea.

001.225

Elisabeta Gîlcescu. “Fericirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13932441/fericirea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.