Poezie
Poet al iubirii
singurătatea-i dureroasă...
1 min lectură·
Mediu
O, ticăloasă inimă,
sărman poet al iubirii!...
în lupta infernală
cu dimensiunea lumii,
încerci să te adaptezi,
gravitând prin răutatea ei
fără să te contaminezi.
Ignori mereu aceeași întrebare
și strigi cu glasul celui mut,
că viața ta e mult prea goală
deși, de multe ori,
alt ideal în viață ai avut.
Tu continui să rămâi
în exercițiul intelectual
un căutător de sens,
punând în poezia ta
buchet de vorbe alese.
Devii un singuratic
în modul de gândire,
semn al ordinii pus în creație
de Puterile Divine.
Singurătatea-i dureroasă...
o lacrimă se prelinge-ncet
pe aridul deșert,
stropind în picuri de mireasmă
până când, zorile se ivesc,
până când, culmile înnegrite, albesc.
043.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Branoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Branoiu. “Poet al iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13961032/poet-al-iubiriiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EBSper sa sune mai bine, multumesc! Doamne ajuta!
0
MSacum, pt că e mai bine... Inima, poet- poetă...? Adoptând a scrie cu versuri de \"zăpadă\", sunt de evitat cele care...rimează (vreo 3 rime). Aici, accentul cuvântului arid, mie îmi propune... o inversiune (deșertul arid), Aș scoate și-un \"până când\"... pentru a ajunge la \"culmile-nnegrite albesc\" fără virgulă. De data aceasta... doar atât. O duminică plăcută, cu dulci semne de duh. cu respect
0
MZcautator de sens in lupta cu dimensiunile lumii in aridul desert cand singuratatea-i dureroasa,stropind în picuri de mireasmă/până când, zorile se ivesc,/până când, culmile înnegrite, albesc.-mesaj puternic, frumos si pentru ca pentru mine pe alocuri mi s-a parut prea incarcat, l-am \"reprodus\" mai \"curatat\" in speranta ca n-am deranjat, multumesc, citit cu placere, Marius Iulian
O, ticăloasă inimă,
sărman poet al iubirii!...
în lupta cu dimensiunea lumii,
încerci să te adaptezi
gravitând prin răutatea ei.
Ignori mereu aceeași întrebare
și strigi cu glasul celui mut,
că viața ta e mult prea goală.
Tu continui să rămâi
un căutător de sens,
punând în poezia ta
buchet de vorbe alese.
Devii un singuratic
în modul de gândire,
semn al ordinii pus în creație
de Puterile Divine.
Singurătatea-i dureroasă...
o lacrimă se prelinge-ncet
pe aridul deșert,
stropind în picuri de mireasmă
până când, zorile se ivesc,
până când, culmile înnegrite, albesc.
O, ticăloasă inimă,
sărman poet al iubirii!...
în lupta cu dimensiunea lumii,
încerci să te adaptezi
gravitând prin răutatea ei.
Ignori mereu aceeași întrebare
și strigi cu glasul celui mut,
că viața ta e mult prea goală.
Tu continui să rămâi
un căutător de sens,
punând în poezia ta
buchet de vorbe alese.
Devii un singuratic
în modul de gândire,
semn al ordinii pus în creație
de Puterile Divine.
Singurătatea-i dureroasă...
o lacrimă se prelinge-ncet
pe aridul deșert,
stropind în picuri de mireasmă
până când, zorile se ivesc,
până când, culmile înnegrite, albesc.
0
sărman poet al iubirii!!!...\" (de refăcut, reformulat sau corectat!)
\"deșii\" depinde ce-i: déșii, deși sau deși-i. \"Culmile înegrite\" sunt de corectat: înnegrite sau -nnegrite.Recitând de mai multe ori... se mai pot transforma câteva \"disonanțe\". Este greu a răzbi... prin deșertul lipsei de bunătate și încredere al prezentului. Cât despre viitor, vom plânge cu stropi de parfum, până când zorile de pe urmă s-or ivi, până când culmile înnegrite se vor albi (mai albe decât zăpada). Citit cu plăcere. Mult succes.
cu respect