Elia David

Mi-a placut poezia. Cred ca primavara ne bantuie pe toti.
Pe unii mai frumos.

Daniel, stii ce cred (eu) ca lipseste aici? Emotia. Prea pare perfect totul. Spun asta pentru ca te vad concentrat (la fel ca si mine) sa respecti regulile. Elementul surpriza, fiorul e dincolo de ele. Pana la urma, cititorul cu asta ramane...

Frumoase imagini: muguri de sticla, cristale de frig, clipa de ger, doliu in alb etc. O placere, lectura, dar...

Cred ca doar in al doilea regasesc (eu) spiritul haiku, mai putin in \"tacerea alba\" - \"imaculata\" deja ma duce cu gandul la alb, cat despre tacere...

Si gestul (dedicatia), daca nu e ironic, merita toata aprecierea.

Oricum, felicitarile mele pentru splendida iarna din aceste poeme ale tale.

Impresionant, Eliza. Tragic. Textul reda intocmai durerea si neputinta. Sunt curioasa ce specialitate iti vei alege, catre ce te indrepti(sau te-ai indreptat deja) cu...sufletul, acea parte a fiintei care, inaintea profesionalismului, imparte \"doctorii\" in \"buni\" si \"rai\". Copil sau adult, pe patul de spital sunt una: suflete speriate, zgribulite, agatandu-se de orice zambet sau vorba buna, transformandu-le in...speranta. Ma opresc aici, nu inainte de a-ti ura succes si rutina...in dragoste! Fara ea, nici cuvintele nu supravietuiesc!

Minunata, toata poezia. E randul meu sa spun ca asa ceva nu am mai citit de mult.
(Nu ma refer la textele scoase din arhiva)

\"de-o vesnicie parca
roata vietii se invarte
in dansul mamelor
si, neobosind,
timpul curge intre palmele lor
fermecate
macinat intre ele
ca graul

in taina
mamele s-au inteles sa-si tina locul
ca timpul sa nu cada deodata, greu
si sa fie intuneric\"

Atat de frumos, de profund... Atat de \"curat\" ca text...
O sa revin. Deocamdata l-am trecut printre favoritele mele.

O poezie nu doar interesanta ci si foarte frumoasa, Camelia.
Felicitari.

Am ajuns aici datorita Mariei Prochipiuc si trebuie sa ma confesez: mi-a placut. Prea mult ca sa trec fara a lasa si in casuta comentariilor ceva: felicitari!

O poezie pe cat de melodioasa, pe atat de bogata in imagini frumoase, unele insolite. Felicitari.

Doina, si eu gasesc poezie si frumusete in randurile tale, dar mai este de lucru la forma - conteaza mult in ce vesminte imbraci cuvintele. Versurile tale m-au provocat sa incerc, cu cel mai mic numar posibil de modificari, sa apropii poezia ta de gustul meu. Iata ce a iesit (sper doar sa nu te superi):

De unde vine seara ce-o simt cum ma-mpresoara si pacea tainica ce curge, șoptind, de unde, din afara?
Chemarea naste din dor vechi, adâncul dor de-odinioara,
sau simple vieti ascunse-n mine tot striga-ascuns
dintr-o vioara?
Pamantul, plamadit de mâna Divinului mestesugar,
a fost probabil strans, in graba, din cimitirul
de pe deal.
Prea canta-n mine doruri vechi, redevenind incet tacute,
căci doar cativa mai stau pe-o prispă de veșnicie
sa le asculte.
Un biet poet, obscur si singur, privind atat de trist o coala...
O tanara mireasa- floarea cununii albe-i cade-n poală
Un lautar betiv, tinand la pieptu-i schilod o vioara,
tot canta-n mine mut balade, cand trupul mi se infioara.
Prea multi traiti in mine si toti aveti, trecând, taceri
si lacrimile voastre cad si cad, o îngânare dinspre Cer.
Durerea Voastra-a devenit întreagă azi numai mea,
dar, biete suflete-ntristate, eu ce sa fac acum cu ea?
Si chiar de-as fi doar eu vioara maestrului nostru Divin,
tot n-as putea atata cantec prin lacrima sa va inchin.
De aceea vreau sa vina seara, sa simt cum tandru
ne-mpresoara
si pacea tainica ce curge, ne va chema pe toti afara.
Sub stele palide si mute, vom regăsi cu disperare
tristeti din vietile trecute...
si-n locul dorului sihastru, de-om imbuna prin cânt Hazardul,
va rasari pe cer un... astru.

Astept parerea ta.
Numai bine!
Elia David

Eu n-am înțeles, bluzița
E mulată sau...nu prea?
Transpirată, zău, fetița
Jos de ce să o mai dea?

Un frumos poem scurt, incarcat de semnificatii prin forta metaforei.

Eugenia, frumoasa imaginea infloririi printre felinarele stinse, atat doar ca in loc de \"infloresc forsitii\" as fi preferat \"inflorind arbustul/arbustii\", sau orice altceva mai...accesibil. Asta pentru ca nici eu nu stiu cum arata forsitii astia, dupa ce am aflat ce sunt.:)
Si inca ceva - daca nu ma insel, au mai fost pe aici niste felinare stinse, erau poeme tanka adunate sub titlul...\"O sarbatoare a felinarelor stinse\" (a trebuit sa trec, totusi, pe la \"favorites\"). Asta cu titlu informativ.
Vad eu ca si pe tine te fascineaza poemele scurte.
Multa inspiratie in continuare!
Cu drag,
Elia David

Daniel, Ioan, vad ca inca se lucreaza... Parerea mea este ca \"inflorind\" anuleaza ultimul vers. Ce importanta mai are daca bate sau nu bate vantul... Eu vedeam acolo o miscare de frunza, de petala, un tresarit, un freamat, cum zicea Daniel, starnit de aparitia unei/unor raze de soare.
As opta pentru varianta cu \"a fremata\" la gerunziu:

raza de soare
frematand ghioceii
nici urma de vant

Si eu astept parerea unui expert - din greseli se invata.

Daniel, eu as fi zis:

raza de soare
tresarind ghioceii
nici urma de vant

Daniel, crede-ma, nu ti-as fi reprosat nimic, daca n-as fi observat ca ai cautat sa te incadrezi in 5-7-5, in toate cele trei poeme. M-am gandit sa nu fie vreo scapare si am zis, bine intentionata cum sunt, sa-ti atrag atentia. Bine ca mi-ai spus ca preferi variantele mai flexibile, ca sa stiu sa nu ma mai reped. :)

Daniel, ultimul mi se pare cel mai izbutit, reda foarte bine atmosfera senina a unei zile de primavara.

Al doilea incepe cu 6 silabe in primul vers iar dansul gargaritelor (greu de vizualizat) si valsul firelor de iarba nu ma poarta cu gandul la o furtuna in crang ci la o sarbatoare - cred ca \"furtuna\" e de vina.

Pe primul il gasesc cam prea metaforic.

Nu e parerea unui specialist, ci a unui cititor incantat de poemul scurt, de frumusetea surprinsa in clipa in care ea doreste sa ni se dezvaluie.
Ma bucur ca ai \"indraznit\" si iti multumesc ca ai trecut si prin atelierul meu.

Umor si idei, un text excelent, Alina. Citesc tot ce scrii cu aceeasi placere.

Mi-a placut, gasesc aici lucidiatate si sensibilitate deopotriva, cuvinte colturoase pe care o dalta subtila ca un fior le slefuieste in chiar timpul lecturii... Daca mi se permite, pot spune si ce anume nu imi place: cuvantul \"gasibila\" si finalul, un pic prea banal in comparatie cu restul.

Ca imagine, si eu il gasesc mai sugestiv pe cel cu nr.3 - desi \"un singur latrat\" nu e tocmai o formulare pe gustul meu. Pe gustul meu ar fi nr.1 - daca urma de melc ar fi nu pe dedesubtul ci pe deasupra frunzei de iedera...

Continuarea e si mai buna. Bravo, Florentina. Mai ca-mi vine sa-mi astern pe hartie amintirile anilor mei petrecuti cu bunica,la Brasov. Dar, ti-am mai spus, e vorba de curaj si apoi multe amintiri le-am ingropat, prea triste... Ce ai scris tu aici e atat de frumos! Nu stiu daca m-as pricepe sa redau la fel de bine, totul...