Poezie
Închisă într-un cub rubik
poezie
1 min lectură·
Mediu
uitat de după ușă ursulețul martinel cu un fel de blană maro demodată
privește retard cu zâmbetul ambiental de pluș
caută pe pereți desenele mele în carioca
peste care s-au aplicat mai multe straturi de var mai multe straturi de timp
mama a curățat copilăria de pe ziduri
a îndesat-o în sacii cu jucării
a exilat-o în poduri
după care mi-a cumpărat haine de om mare
să-i iau locul
am încercat să mă reeditez din senzații involuntare
spațiile noi în care calc mă asasinează
ca un organ transplantat pe care trupul îl respinge
copilul își adună lumea cu zgârcenie în jur
noaptea eu îi fur din vise
ziua îi calc pe urme
ca un musafir invitat să ia parte la petrecerea lui
copilul aleargă eu adun după el zilele care i-au rămas mici
și le îndes în saci
locul de joacă al ursulețului Martinel e un colț unde se opresc din când în când copii
locul de joacă al copilului e o cameră cu jucării care se strică
eu sunt un cub rubik cu înfățișările amestecate
nimeni nu știe să mă readucă la o singură culoare.
013095
0
eu sunt un cub rubik cu înfățișările amestecate
nimeni nu știe să mă readucă la o singură culoare. e oK! am citit cu placere.