Poezie
Castele de nisip
așteptând fluxul
1 min lectură·
Mediu
Cerul deșert plutește pe ochii umezi
eu el copilul
ne modelăm tălpile mișcătoare în nisipul roșu
așteptăm fluxul
mă întind într-un templu de tăcere
el veghează
copilul rostogolește un pepene mare
crede că se joacă cu o pisică verde vărgată
mi-apropii urechea de aer să aud dacă ne ajunge marea
doar nimicul care vibrează pe o melodie curgând sub piele
el devine o stâncă aridă cu chipul lui Dumnezeu
eu un sfinx cu sânul înghețat
copilul o scoică adâncă lipită de timpanul meu
strigând
mami marea e aici ascult-o.
033.839
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Simona Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Simona Popescu. “Castele de nisip.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-simona-popescu/poezie/1799999/castele-de-nisipComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPDistincție acordată
Am promis steluța și am dat trimite comentariul înainte de a bifa. Să ne auzim întru poezie și cuvântul să ne vorbească și să ne silabisească tot ceea ce poate ascunde!
0
EPPlafonarea si uitarea sunt adesea victorile vietii noastre. Ochii trec indiferenti pe langa frumusetea autentica. Ne pierdem naivitatea cu care sa privim lucrurile, preferand sa cream in noi gauri negre in care sa ne pierdem.
Multumesc pentru steluta, pentru incurajare!
Multumesc pentru steluta, pentru incurajare!
0
Am citit mai multe poeme din pagina ta m-am oprit în mod deosebit la acesta, o steluță să slipească pentru încurajare. Succes pe mai departe!