Poezie
Virtual
poezie
1 min lectură·
Mediu
E prea frig
să mai privesc în oglindă șuvițele rămase blonde
mă scufund în ecranul de idei al laptopului
mă tăvălesc în căldura orbitoare o paginii electrizante
înaintea ochilor mei
lumea tăiată pe transversală în multe felii
e gata de scanat prin fibra neuronilor
în mine se înșiră unidimensional universul
care uită timpul omorât între clapele degetelor
cuvinte intermitente imagini
curg pe memoria dureroasă a realității
lumina oglindită între pupilele hipnotice
e focul care ne încălzește pe toți
cei ce stăm la ora asta
și ne trimitem semnale din singurătăți lăuntrice
ca niște ET din alte lumi
sent-ul consimte sărutul virtual
aș numi asta solidarizare prin cuvinte
clik-ul percutează
în codul morse al privirilor clipind de așteptare
Virtual e spațiul fără odihnă fără formă
în care ne jucăm unii cu reverile celorlalți
002.919
0