Poezie
Virtual
poezie
1 min lectură·
Mediu
E prea frig
să mai privesc în oglindă șuvițele rămase blonde
mă scufund în ecranul de idei al laptopului
mă tăvălesc în căldura orbitoare o paginii electrizante
înaintea ochilor mei
lumea tăiată pe transversală în multe felii
e gata de scanat prin fibra neuronilor
în mine se înșiră unidimensional universul
care uită timpul omorât între clapele degetelor
cuvinte intermitente imagini
curg pe memoria dureroasă a realității
lumina oglindită între pupilele hipnotice
e focul care ne încălzește pe toți
cei ce stăm la ora asta
și ne trimitem semnale din singurătăți lăuntrice
ca niște ET din alte lumi
sent-ul consimte sărutul virtual
aș numi asta solidarizare prin cuvinte
clik-ul percutează
în codul morse al privirilor clipind de așteptare
Virtual e spațiul fără odihnă fără formă
în care ne jucăm unii cu reverile celorlalți
002.925
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Simona Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Simona Popescu. “Virtual.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-simona-popescu/poezie/1803376/virtualComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.