Elena Paduraru

Din necuprins, în pași mărunți, tu, omule, ai pornit și te-ai oprit să poposești pe astrul sfânt. Pe-al său nisip, în pași mărunți, o clipă ai trecut și-ai conturat urme-n

De-aș putea, Floare-n glastră m-aș planta, Să-mi șoptești iubirea ta Când, te-apleci asupra mea, Să n-audă nimenea. Aripi gândului aș da Ca să poată colinda, Cu-al tău gând împreunând Și

Trăiesc cu speranța în ziua când,vei veni cu brațele deschise să mă cuprinzi, să mă cufunzi în diafan sărut, să plutesc pe șoaptele tale ce, mă-mbracă cu parfumul

Ai privit ochii de pasăre- liră ce subtil răspândeau lumina lor, în duioase sclipiri. Sunt dorinți de copil, plecate din hău de-ntuneric, căutând febrile zâmbetul gândurilor tale. Sunt vise

Stătea în fotoliu cu privirea pierdută în amintiri ce încă îl mai preocupau... .Gândurile îi alergau de la o amintire la alta. Încă mai trăia furia bărbatului înșelat... Îi ținea în mână

Afară toarnă cu găleata, o ploaie rece de toamnă. Alexandra stă cu năsucul micuț lipit de geamul ferestrei privind trecătorii singuratici cum merg grăbiți prin ploaie. În cameră

În septembrie pe-nserat, Norii-n gri s-au colorat, Cerul l-au întunecat, Fulgere au descărcat. Trăsurica lui Ilie, Duce tunete-n solie, Îndemnând ploaia să vie, Pe țărâna de prin

Deși înserarea anunță sfârșitul zilei, în casă, încă se trăbăluia de zor. Luminile domneau în toate camerele. Undeva în spatele casei, un difuzor fredona în surdină melodii, întrerupte din

De m-odihnesc pe-o frunză Sau, umbra sa m-ascunză, Sunt mica buburuză Iubirii călăuză. Mă ia în palma-ți caldă, Privirea ta mă scaldă, Mă-nvăluie-n candoare, Tu tandră

Sfera iubirii și-a împlinirii plutește ușor în vis și mult dor... Venim din neant, în dans fascinant, vals de spirale, șoapte astrale... Cu gânduri, vise, în șoapte zise, noi ne

Colo, hăt în depărtare Zâna-albă-ncet apare, Falnică pe câmp ea trece Cu alaiul alb și rece. Viforu nainte merge, Din tropetă suflă rece, Apa-n vad încremenește Când vântul rece

Azi, soarele de primăvară este îmbrăcat cu azurul cerului, e radios și se joacă cu tot ce ating razele sale. Gâzele dezmorțite din frigul iernii, mișună peste tot, curioase să vadă ce s-a

Mă nalț spre cer cu inima albastră, acolo, unde viața-mi e sihastră în mângâieri de îngeri ce-adiase prin clipele de amintiri frumoase. Acolo, te-am zărit pe ape line, pluteai pe clipa-n dor,

În trupu-mi rătăcit de timp în fildeșul alb imaculat, sărutu-ți fierbinte nou suflet candid mi-a modelat. Sufletul tău, plutind în visul din spuma mării, l-ai adunat și-n rece

Călătoare în duh, am trecut pe vechea alee, te-am zărit, priveai cuvintele așternute pe-o antică filă. Căutai iubirea în cântec, izvorâtă cu dor din surâsul de lună, pe-o noapte

Râul din noi, curge la vale pe drum de cristale, e viața fluid ce picură lin sau volbură-n plin. Curge intens în unicul sens, spre moarte-n speranță dătătoare de viață. Suntem vieții,

Plăsmuiam mică scrisoare Când, în gând, deodat’ apare Înger din pure cristale, Coborât din lumi astrale. În mintea mea,venind șiret, Mă adormi cu-n gest discret, În tainic vis

Ochi-mi privesc prin fereastra mată de scurgerile grăbite din ploaie-nvolburată, văd îngroziți cum norii sau transformat în râuri bolborosinde pe străzile înguste, risipindu-se apoi prin gure

Ne căutăm, iubite, prin micul fulg de nea, când, în palma-mi caldă timid el se topește în iubirea ce-n taină ne unește. Ne căutăm, iubite, în doiniri de noapte, sub clar de lună pierduți

Te caut prin astre, Cu flăcări albastre Ce, topesc vârcolac, Ghemuit într-un lac. Și te caut mereu, Să te găsesc, sper eu, Spre tine acum zbor Suflet rătăcitor. Subtilu-mi gând

Parfum de tei mă cheamă discret spre amintiri Și zumzet de albine mă poartă-n arcuiri Spre ochii verzi ai tatei și zâmbetu-i blajin, Ce-mi alungau adesea surâsuri de pelin. Cu mersul legănat și

Astăzi vă spun ceva haios, Voios și foarte curios: Într-o zi văzui în cale, Tot plimbându-mă agale, Un copac cu ramuri multe Și cu frunzele căzute. În copac pe rămurele Stăteau, nu doar

Mă iartă, nu am vrut prin vorbe să te supăr, iubirea eu am dorit s-o apăr. Nu am știut, că sap în adâncă rană vie ș-o trădare dură o să-nvie. Tu speră, că alt suflet îndată vei găsi

M-am îmbrăcat frumos în rime și am pornit spre adâncime, prin aducerile aminte pe când eram copil “cuminte”. Văd prin ceață, făceam grea larmă nevrând, ca mama să m-adoarmă, în alt timp, tata