Poezie

Zâna albă

1 min lectură·7 ianuarie 2008

Mediu

Colo, hăt în depărtare

Zâna-albă-ncet apare,

Falnică pe câmp ea trece

Cu alaiul alb și rece.

Viforu nainte merge,

Din tropetă suflă rece,

Apa-n vad încremenește

Când vântul rece sosește.

Gerul aprig și frații lui,

Repede iau bice din cui

Ca să ardă, biciuiască,

Tot ce-n cale-o să găsească.

Ștrumfii cu al lor mult popor

Stimulează un norișor,

Ca să cearnă cu mai mult spor

Stele din nor, ce cad ușor...

Când alaiu-naintează

Peste sat neaua așează,

Răsar pitici la săniat

Iar, cei mari trec la schiat.

Din zori și până la-n serat

Toți de omăt s-au bucurat,

Din palat zâna privește

Cum, Visul vise-mpletește.

Luna peste sat pășește

Și spre el galeș privește,

Apoi trece mai departe

Spre povești din nici o carte.

001.093

Elena Paduraru. “Zâna albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-paduraru/poezie/1762023/zana-alba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.