Elena Munteanu

Dragă Ioan, e bine că nu mi-ai luat-o în nume de rău. De fapt, am zâmbit cu simpatie, când am citit comentariile voastre. Cât despre listă, nu uita că tu ai vrut-o... :))
„poeme“ = „poème“; „étés“ = „êtes“; „dantelle“ = „dentelle“ ; „parmis“ = „parmi“. Nu vorbim de comentariul lui Iulian. Acolo termenii sunt folosiți intenționat, am înțeles. Dar „perdre les yeux de l’esprit“? Poate „perdre l’esprit“ („a-și pierde mințile/judecata; „a se scrânti“) sau „perdre ses esprits“ („a leșina“/„a-și pierde cumpătul/busola“)…:)) Cu drag, cu bine, Ingada.

Amu și sî măi zâc, cî așa o parascovenii nu am șitit di când mama m-o făcut. Replicî nu am, că m-ai lasat pi moment fărî grai, di-atâta râs, da\' ni-oi vini eu poati în șiri... :)) Cu drag, da\' di și nu șî cu admirațâi, a mai prima moldoviancî, așa sî știi mata, bădii Valer!

Sunt convinsă că ești un bun cunoscător al limbii franceze. Totul a fost o glumă, te rog să mă crezi. Și nu îmi mai zi „doamnă“, că mă faci să mă simt ca și cum aș avea o sută zece ani, șapte luni și trei săptămâni, da? :))) Cu drag, Ingada.

Ei, bravo, mentorului! Bravo și ucenicului! Asta nu înseamnă să nu îmi sară greșelile în ochi, că în cap nu se mai poate. :)) Fiecare cu patimile lui, nu? Citesc ceea ce scrii, dar din păcate nu am timp să comentez, îmi pare rău. Cu drag, Ingada.

Dragă Ioan, e bine că nu mi-ai luat-o în nume de rău. De fapt, am zâmbit cu simpatie, când am citit comentariile voastre. Cât despre listă, nu uita că tu ai vrut-o...:))
„poeme“ = „poème“; „étés“ = „êtes“; „dantelle“ = „dentelle“ ; „parmis“ = „parmi“. Nu vorbim de comentariul lui Iulian. Acolo termenii sunt folosiți intenționat, am înțeles. Dar „perdre les yeux de l’esprit“? Poate „perdre l’esprit“ („a-și pierde mințile/judecata; „a se scrânti“) sau „perdre ses esprits“ („a leșina“/„a-și pierde cumpătul/busola“)…:)) Cu drag, cu bine, Ingada.

Zece muze, zece negri mititei, patru terține, un text „de mahon și nuc și cedru“, balans între naturalism și ludic... Bun, înțeleg, dar cu minunata limbă franceză ce aveți? Sunteți inventivi, multe din cuvintele franceze, așa cum le-ați scris, nu există. Dacă aveți ceva relații la Academia Franceză, vă vor fi „omologate“ și trecute apoi în „Le Petit Larousse“. Nu trebuie să vă supărați pe mine. Toate vin de la cei o sută de ani ai mei și de la problema aceea, de i se zice „deformație profesională“. :)) Cu drag, Ingada.

Aici „Pașcanii“! Bravo, maică! Ce înseamnă să fii tânăr și să ai ochiul ager! :)) Acum zi-mi dacă e mai bine, rogu-te! Mulțumiri, cu drag, Ingada.

Ei, mare plăcere mi-au adus cuvintele tale! Morala este „de zile mari“! Cu drag, Ingada.

COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte. Frumoasă coz. – Din tc. koz.
Trimis de LauraGellner, 30/07/2004. Sursa: DEX \'98

„plecă cu\"=„plecă, cu\" (mulțumiri)
„plecă“= predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul indicativ, timpul perfectul simplu, persoana a III-a, numărul singular.
Corect? :))
Prietene, nu ai fost destul de atent la semnele de punctuație de după substantivul „glumă“. Vă întrebam, în felul acesta, dacă este sau nu o glumă. O fi? :)) Cu drag, Ingada.

Am înțeles, așa voi face. Numai că, din păcate, pe pagina dată de tine nu sunt decât comentarii interesante, nu și epigrame. Bun și așa. Mulțumiri. Cu drag, Ingada.

Genu dragă, mesaj recepționat, dar o bucată de vreme o să stau pe tușă și o să iau notițe, o să citesc multe-multe epigrame, că prea mă trage ața către „genu’“ ăsta… :)), ca să nu zic „dânsele“, că doar trăiesc (încă) în Moldova… Cu drag și mulțumiri, Ingada.

Voi citi mereu ceea ce voi, Maeștrii, scrieți. Am și ucenicit la școala voastră, fără să știți. (Să nu mă dați la Fisc, că nu vor avea ăia de unde să ia bani de la mine și le va părea rău). Elitei de care vorbeai tu i se pare, te citez din nou, „trendy“, să se arate încrâncenați, „pătrunși“ de nu-știu-ce adevăruri imuabile. Se dau drept filosofi, pe lângă care Nietzsche ar trebui să se întoarcă, cu Zarathustra lui, cu tot, să mai învețe. Nu vor în ruptul capului să se declare „romantici“, bah, cum să fie așa, dar sunt sumbri, revoltați, bolnavi la minte și la suflet. Unii dintre ei sunt chiar „ospicii ambulante“. Nici ei nu știu când vor trece pragul seminormalității în care trăiesc. Printre noi sunt atâția nebuni numiți impropriu „nepericuloși“. Nici ei, nici noi, nu știm când trec în tagma „neprefixaților“. Tare îți mulțumesc pentru „Sugestie“ și pentru celălalt comentariu. Robert e tânăr, mai are ceva ani, nu mulți, până să ajungă Alexandru Macedon. Să se facă „Alexandru Ioan Cuza“ e ceva mai greu, că asta este instituție, deh! Cine să mai știe cine a fost el, de fapt? Poate numai cei care și-au luat istoria ca probă la bacalaureat. „Pour conclure“, (asta e așa, de-un pamplezir, să vadă lumea ce cultă mi-s), „rece sunt și-am să mai fac“. Mulțumesc, de la 75 de km, de casa ta. Ingada.

Nu pot să mă supăr pe tine, dragul meu. Unul dintre motive este faptul că am trăit vreme de treizeci de ani printre copii și adolescenți. Doamne, cât mi-a plăcut asta! Te va mira, dar am aflat de la ei lucruri care mi-au prins bine în viață. Și deodată totul a rămas suspendat, iar eu – nehotărâtă – nu știam încotro să o iau. Lumea mea s-a răsturnat și nu eram pregătită pentru asta. Nu sunt pregătită nici pentru literatura de azi. Încă mi se pare un sacrilegiu să pui înjurături grosolane, în strofa din mijloc a vreunei proze-poezii. Care poezie? Sunt mulți cei care scriu ce le trece prin cap, le așează cum le vine și, dându-se câțiva pași înapoi, își zic, plini de sine: „Doamne, ce frumos am scris! Câtă profunzime!“ Acesta să fie „modernismul care a cerut noua formă a poeziei“? Asta vrea să primească „cititorul modern“? Disprețul nedisimulat, pe care îl arată față de cei ce scriu vers clasic, le va da un loc în Parnas? Am scris în vers liber, dar am scris și în cel clasic. Ar putea oare cei cărora le displace organic cel din urmă, ar putea, zic, să scrie poezii cu rimă și ritm? Bref, eu ca ei pot să scriu, ei ca mine, nu. Asta e! )) Foarte curând voi posta o poezie în stil nou. Cred că îmi va lua câteva minute să o scriu. Uite o mostră:

„Cine mama mă-sii a dat copacul
de peste drum de-a
cracii în sus?“

Cu milă și cu drag de copac, Ingada.

Mi-ai smuls un zâmbet,draga mea, e bine. Îi las pe alții să mulgă vaca, oaia, capra. Recunosc cinstit că nu am reușit să fac asta, nici măcar la propriu:)) Cu drag, Ingada.

Îți mulțumesc, Florina. Știi bine că citesc cu drag ceea ce scrii. Actul de a comenta presupune profunzime, înțelegerea textului și câte altele. De aceea, comentez rar. Asta nu înseamnă că nu mă mândresc cu faptul că suntem (sau am fost, o vreme) concitadine. Cât despre catrene, unora le-au plăcut. A fost și un schimb interesant de replici... Doar că nu mi-am pierdut atât de mult bunul-simț, încât să perseverez în a scrie într-un gen, în care alții excelează. Supărarea mea vine de la faptul că nu am primit observații de la Sorin Olariu și alții de talia lui. Dimpotrivă, ei au intrat în joc cu plăcere, cred eu... Am vrut să scriu catrene, am vrut. Nu le-am numit „epigrame“, pentru că nu asta erau. Mi-am ținut mintea ocupată, era și este important pentru mine, nu pot spune de ce. Am făcut-o cu bucuria unui copil și m-am trezit într-un ocean de amărăciune, mai întins ca înainte de a începe să scriu „catrenuțele“ astea. Oricum, dixi! Cu mult drag, Ingada.

Sigur că place și „altora“. Versurile tale vorbesc de la sine despre tine, cel profund și dornic de esențe. Cu drag, Ingada.

Nu cred că sunt singura care am văzut-o pe Monica Gabor, la televizor, la o prezentare de lenjerie intimă. Încă nu se știe dacă purta respectivul articol de îmbrăcăminte. Se pare că nu…


„O întreabă mulți netoți
Pe-o duduie mai zglobie:
-Domnișoară,-aveți chiloți?“
(Sorin Olariu)


N-avu bani să-și ia chiloți,
(Tata Iri e zgârcit),
Și-uite așa, văzură toți
Cu ce l-a îmbrobodit…

Doamne, lumea tare-i mică,
De la Hamilton la Iași!
Cu românii fără frică
Râzi, dar riști să te îngrași...

Valeriu, când felicitările vin de la tine, ele sunt cu adevărat valoroase. Cât despre Vasile, Dumnezeu să îl ierte pentru necazul (ne)pricinuit Mariei lui Ion al lui Rânjâtu\'... Vorba ceea înțeleaptă, din popor: cine nu cască (?!) ochii, cască punga. Sau asta e de la Poliția Rutieră? Nu mai știu... :)) Cu drag, Ingada.

Ei, prietene, vezi că Vasile s-a spovedit din nou... :)) Cu drag, Ingada.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/195109/index.html