Poezie
Albastră, câtă poate fi tăria
Tatălui meu
1 min lectură·
Mediu
Când Vremea-și răstignește frenezia
Pe gânduri prevestind însingurare,
Albastră, câtă poate fi tăria,
Să mi te-ascundă, fără amânare?
Lumini se cern, incerte, zdrențuite,
În trupul semănând a lumânare.
Cât de adânc e ochiu-n care-ncape
Atâta har și-atâta frământare?
Cu tălpi de foc descânt pământul unde
Pecetluirea-i fără întristare
Și mă întreb de-n lumea ce te-ascunde
Sunt îngeri, e senin și-i așteptare.
012.037
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Munteanu. “Albastră, câtă poate fi tăria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/231120/albastra-cata-poate-fi-tariaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDMDMaria Del✓Frumos poem, e o limpezime si o incordare de struna ce creste de la primul la ultimul vers, ca spre un cant senin, \"fara amanare\", vesnic-asteptator.
0