Poezie
Nemit
1 min lectură·
Mediu
Unde sunt zeii?
De ce n-au secat spaime,
și doruri,
și vântul iscat
din visul topit de foc în suiș,
dospit în vârtej,
căzut sub tăiș?
Vifor s-alunge,
unde sunt zeii,
iar să-mi rodească verile, teii?
Molcom adoarmă-n știutul descânt,
în adâncuri ascuns,
topit în cuvânt.
18 Martie 2005
022.254
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 49
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Munteanu. “Nemit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/198405/nemitComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O poezie în care e camfulată frustrarea, indignarea față de forța supremă. Zeii capătă aici conotație negativă sau, mai degrabă, derizorie, căci ei par a-și fi uitat supușii. Iar strigătul disperării omului devine descântec.
0
Sunt impresionată de maniera în care comentezi un text. Mă uimești pentru a doua oară. Știam că scrii bine, cu talent, dar nu îmi închipuiam că poți fi atât de îngăduitor poezia mea. Îți mulțumesc! Ingada.
0
