Poezie
Stai, vreme!
1 min lectură·
Mediu
Stai, vreme, nu cerne
cenușă pe oase
și nu învoala în amurguri
ninsoarea!
Din toamne cu plete de brume
îți coase
iubiri destrămate, neliniști, uitarea.
Stai, vreme, nu stinge
în palmele-ți reci
cohorte de sori lunecând peste zare!
În pas cadențat,
eternal însetate,
or trece întruna
spre-ascunsul din mare.
Stai, vreme, se-aude
cum plouă-n lumină
ghiocul preaplin cu orații de nuntă,
cenușă pe oase
nu cerne, te-anină
de creanga-nnoptării,
înaltă, căruntă...
Stai, vreme, nu stinge în palmele-ți reci
cohorte de sori lunecând peste zare!
002.588
0